Poezie Eu am găsit iubirea

Eu am găsit iubirea



Când o sămânţă am sădit,

Ea mai târziu o plantă a devenit,

Apoi cu flori m-a răsplătit,

De fapt, iubirea am găsit.



Când firul mic de iarbă am călcat,

Si-n urma mea eu am privit,

Cum înapoi s-a ridicat,

De fapt, iubirea am aflat.



Când în căuşul palmei eu am prins,

Din zborul lui un cărăbuş,

Cum din nou zborul şi-a luat, eu am privit,

De fapt, iubirea am găsit.



Când sus pe munte am urcat,

Si nori cu mâna am atins,

Atât de mult m-am bucurat...

De fapt, iubirea am aflat.



Când un copil murdar şi părăsit,

In drumul meu am întâlnit,

Si cu privirea nu l-am ocolit,

De fapt, iubirea am găsit.



Când cineva m-a aşteptat

Pe mine, grabnic m-a chemat ,

Ca să-l ajut n-am amânat.

De fapt, iubirea am aflat.



Când omul drag, ce m-a rănit,

Povara să-şi ridice, eu l-am ajutat

Si mai departe l-am iubit,

De fapt, iubirea am găsit.



Când timpu` a sale urme a lăsat,

Ca să se vadă pe-al meu chip,

Si eu oglinda... nu am spart,

De fapt, iubirea am aflat.



Când mâinile în rugă-am aşezat,

Eu am cerut şi-am implorat,

Dar n-am primit ce-am aşeptat,

Intr-un târziu, de fapt, iubirea am aflat.



Când eu cuvinte împletesc,

Din gânduri ce se bulucesc

Si pe hârtie lasă urme, le-aleg,

De fapt, iubirea eu culeg.



Când, mai târziu m-am întrebat,

Cine în mine iubirea a sădit,

Oceanul de iubire am descoperit,

Si cu IUBIREA am făcut, un legământ.



Eu cât voi exista pe-acest pământ,

De lucrurile simple ce m-au bucurat

Cândva, nicicând nu voi uita.

Iubire din ocean eu voi lua,

La rândul meu, iubire eu voi da,

Căci tot iubire voi culege şi afla.



07.06.2007