Poezie Atât de drag...

Atât de drag...



Atât de drag, îmi eşti Isuse,

Căci ai venit din cerul sfânt

Şi vorbele,-n cuvinte spuse,

Nu sunt făclii stinse, apuse,

Îmi sunt lumină pe pământ!



Azi,...ele-mi călăuzesc paşii

În viaţa care-mi e pribeagă,

Având model, pe înaintaşi,

Ce-au lăsat pildă la urmaşi

În consacrarea lor întreagă.



Şi mă îndeamnă tot mai sus

Spre sfântul ideal al sperării,

Să pot să fiu o, scump Isus,

De Duhul Tău mereu condus

O perlă, din lumea pierzării!



Căci ai venit prin întrupare

Să poţi s-aduci, la împlinire,

Prin planul de răscumpărare

Pentru o lume din pierzare

Cea mai frumoasă mântuire.



Şi mântuirea nu-i prin fapte

Nici prin merite ale noastre,

Ce n-ar putea ca să ne salte

Spre sferele sfinte şi-nalte

În sus spre cerurile albastre.



Ci-o mântuire prin dreptate

Ce-ai oferito-n dreptul meu,

Cu fapte rele-n strâmbătate

Din neagra-mi...străinătate

Departe fiind de Dumnezeu.



Când eu nu Te cunoşteam

Tu, Neprihănire şi Sfinţire,

Prin planu-Ţi ce nu-l ştiam

Pe care atunci, nu îl visam

Te-ai dăruit spre mântuire!



Ai demonstrat sus la Calvar

Pe cruce întins şi răstignit,

Că sunt prins în al Tău har

Şi că-n cerescul, sfântul dar

Tu m-ai salvat, m-ai mântuit!



Flavius Laurian Duverna

21 iunie 2007