Poezie O, iartă-mi, te rog, Doamne

O, iartă-mi, te rog, Doamne, atâtea rugăciuni

Prin care-Ți cer doar pâine și pază și minuni;

Căci am făcut adesea din Tine robul meu,

Nu eu s-ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu.

În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta

Îți cer, Îți cer într-una să faci Tu voia mea.

Îți cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiți ce vrei

Ci să-mi slujești în toate, să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai.

Gândindu-mă că dacă Îți cânt și Te slăvesc

Am drept să-Ți cer într-una să faci tot ce doresc...



O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga

Și-nvață-mă ca altfel să stau în fața Ta:

Nu tot cerându-Ți Ție să fii Tu robul meu,

Ci Tu cerându-mi mie, iar robul să fiu eu.

Să înțeleg că felul cel bun de-a mă ruga

E să doresc ca-n toate să fie voia Ta.