Poezie De-aş avea o putere...

De-aş găsi o portiţă în timpul trecut,

Aş fugi, m-aş ascunde de tot ce-a durut,

Aş căuta inocenţa-n esenţă, context,

Aş urî decadenţa şi falsul pretext,

De-aş găsi...



De-aş putea o scânteie să fiu sau un jar,

Aş mocni, m-aş aprinde, în al vieţii hotar,

Aş chema Îndurarea, tovarăş de drum,

Aş stârpi răutatea-aş preface-o în scrum,

De-aş putea...



De-aş avea o putere-aş zbura tot mai sus,

Aş cuprinde tot cerul, cu doru-mi nespus,

Aş aduce iubire în suflete seci,

Aş sădi bucurie în inime reci,

De-aş avea...



Dar acestea sunt peste putinţă la om,

Cântărind veşnicia, privind spre atom,

Mă întreb, Doamne Sfinte, mai poţi a ierta,

Zi de zi răzvrătirea din inima mea?

Mă întreb...



Spun că eu, pocăinţa trăiesc pe deplin,

Am uitat că-n credinţă nu creşte pelin,

Spre trecut nu există nici drum, nici poteci,

Mă desprind de ţărână, de pietrele reci,

Ca să uit...



Mă înalţ către zare, spre plus infinit,

Mă cufund în splendoare, un tot definit,

Un atom, o scânteie, nimic nu-s mai mult,

Univers de speranţă, aştept şi ascult

Şi mă-nalţ...



De-aş trăi doar o clipă în timpul trecut,

Aş privi în tăcere, ce-am fost, ce-am avut,

Aş chema Îndurarea, în duhu-mi zdrobit,

Aş primi alinarea, umil şi spăşit,

Să trăiesc...



28/06/12, Barcelona