Poezie Suprema Dorinţă

Suprema Dorinţă



Ce-mi doresc eu mie-n prag de veşnicie

O! Doamne Isuse, să-mi dai din belşug,

Harul Tău cel mare, gând sfânt, bucurie,

Şi-o viaţă preasfântă, sub ducele-Ţi jug

Să Te-aud vorbindu-mi în flăcări de rug!



Cugetări superbe, strânse în fapte bune

Pentru acei ce sufăr şi-azi sunt oropsiţi,

Un tezaur sacru, din Cuvânt de-a spune

Să-l seamăn, să-mpart, la toţi cei trudiţi

Ce aşteaptă-n lacrimi, spre-a fi izbăviţi.



Şi ca o mireasmă, de viaţă înspre viaţă

În lumea cea largă, vreau mereu să fiu,

Prin vai şi deşerturi, cu neguri şi ceaţă

Să-nalţ sus făclia, când drumu-i pustiu

Să luminez calea, când nu-i prea târziu.



Din scumpa comoară, a Marei împliniri,

Ce sus la Golgota, Tu-ntins-ai pe cruce,

Tot mai mult să ardă prin dulci străluciri

Dragostea cea sfântă, în susurul dulce

Ca viaţa cea veşnică cei sinceri s-apuce.



Pe drumul cu spini, cu gropi şi hârtoape

Să merg cu veşti bune, la toţi cei ce pier,

Să-i scot spre liman, din volburi de ape

Nădejdea sublimă, s-o-ndrept către cer,

Către cetatea sublimă ca punct de reper.



Sa duc vestea bună, a comorii dăruită

La toţi cei de-aproape şi cei de departe,

Prin lacrimi s-audă, lumea ce-i pierdută

Cuvântul cel veşnic, ce acum se-mparte

Şi la care-orcine,-n har sfânt are parte.



La jertfa Ta mare de pe-al Gologtei deal

Să chem pe oricine ce bâjbâie-n noapte,

Să nu uit nicicând, cel mai scump ideal,

Şi s-accept lucrând, ale Duhului şoapte

Căci lanurile-s albe şi toate sunt coapte.



Suprema-mi dorinţă s-o trăiesc împlinită

În iubirea eternă, pentru slava-I în glorie,

Căci Dragostea sfântă, S-a lăsat jertfită

Pecete veşnică pentru-a omului memorie

Ce-şi scrie prin fapte, alternata sa istorie.



Flavius Laurian Duverna

10 noiembrie 2008