Poezie A fost odat-un Copilaş

A fost odat-un Copilaş

născut într-o livadă,

în grajd, afară din oraş

... și-atât era de drăgălaş

că mii şi mii de îngeraşi

s-au coborât să-L vadă.



În noaptea-n care S-a născut

s-a-nfiorat pământul

cu cântec Cerul s-a umplut

şi crai din loc necunoscut

îngenunchind, când L-au văzut

I-au sărutat veșmântul.



Apoi trecut-au rând pe rând

ca ceasurile anii,

creştea Copilul Cel plăpând

Curat, frumos, cuminte, blând...

dar Îi creşteau cu negru gând

și Iuda şi duşmanii ...



El aduna copiii buni, în jurul Lui grămadă,

din stele le-arăta cununi, şi sori frumoşi

și mândre luni, şi le-arăta cu drag minuni

cum n-au mai fost să vadă.



EL îi iubea cu-atâta dor

iar ei la fel pe Dânsul

de-aveau vreun păs în viaţa lor

vreo cerere, vreun plâns, vreun dor

EL i-asculta şi, iubitor, le alina tot plânsul.



Îi învăţa cântări de Sus, din ceialaltă lume,

ei ascultau cu gândul dus

cântări cum nimeni n-a adus

poveşti cum nimeni n-a mai spus

de zări cu dulce nume.



...Dar într-o zi s-au adunat duşmanii plin de ură

L-au prins, L-au dus şi L-au legat

cu spinii L-au încununat

şi L-au lovit şi L-au scuipat

şi Faţa I-o bătură.



Pe Cruce-apoi L-au răstignit

cu doi tâlhari de-a rândul

şi în mormânt pecetluit L-au pus ...

Dar EL era din Cer venit şi-a biruit mormântul.



Puteri nespuse EL avea pe toţi să-i nimicească

dar n-a voit, El suferea

că-n mila Lui pe toţi voia

prin Crucea Lui, prin moartea Sa

de iad să-i mântuiască.



... EL a-nviat şi Sus în Cer

Nălţatu-S-a-n mărire.

Dar mila multelor dureri

L-aduce către cei ce pier

şi EL coboară când ei cer

la dânșii, cu iubire...



... Ca-n vremea despre care spui

curând EL iarăşi vine

să-i ia la EL în Cer pe-ai Lui

Acolo unde jale nu-i ...

ISUSE, când o să-i aduni

Te-ndură şi de mine.