Poezie Ziua Cercetării

Cu sac de pocăinţă şi cenuşă

În taina foişorului stingher

În clipa jertfei se ruga profetul

Cu braţele întinse către cer.

"Înalt şi sfînt Atotputernic

Cel ce pe veci rămîi în legămînt,

Tu ştii că noi, poporul Tău nevrednic,

Ne-am depărtat de-altar şi de Cuvînt.

Am rîs de Lege, ce de cărţi păgîne,

- şi regi şi robi - şi ni se cade-acum

Să ni se umpre faţa de ruşine

Şi-n lacrimi să scăldăm străinul drum.



Zadarnic inima în noi suspină

Pustiu e Templul. Sceptrul lepădat.

Ierusalim zace în ruină

Pe orice piatră scrie: VINOVAT!

Nu nouă Doamne, ci iubirii Tale,

dă-i iarăşi slavă pe acest liman

Deschide-ne printre stăini o cale

Şi-ntoarce-ne din nou în Canaan!"



Şi încă mai vibra de glas arcada,

Cind iată, pe fereastră, din zenit,

Cu haine sclipitoare ca zăpada

Un înger năvăli în zbor grăbit.

"Din ceruri vin la tine, Daniele,

Ca să-ţi aduc nădejdea in surghiun,

Om preaiubit şi scump, o stea-ntre stele,

Ia seama dar la toate cite-ţi spun.



Din vremea cînd se va semna edictul

De rezidire a cetăţii tale,

vor trece peste lume patrusuteoptzecişitrei de ani

Şi-n vremi de jale,

Veni-va Sfîntul Sfinţilor, Mesia ...!"

Astfel vorbi în taină solul sfînt.

Şi Daniel, cu toată bucuria,

a scris în sul cuvînt după cuvînt.



* * *

Trecură ani de-atunci. Şi generaţii.

A asfinţit profetul în exil.

Pe tron se perindară împăraţii,

Iar într-o zi din luna lui april,

La masa-mpărătească, Artaxerxe,

Privea zîmbind, cu ochi iscoditori,

Şi cerceta atent atîtea feţe

De rude, de satrapi şi slujitori ...



Toţi arborau surîsuri ca de nuntă,

Căci vai, de cel ce-ar fi părut ascuns.

Dar iată! Împăratul se încruntă!

Paharnicul rămîne ca străpuns.

"Neemia! De ce ţi-e tristă faţa?

Bolnav nu eşti! Doar gîndul vinovat!"

Paharnicul abia-şi mai simte viaţa:

"Trăiască-n veci slăvitul Împărat!



Cum pot să rîd cînd falnica cetate

În care-mi sunt mormintele străbune

Stă-ntre vrăjmaşi cu ziduri fărîmate,

Cu porţile-n cenuşî şi tăciune?

Si-acum e Paşti, e ziua de salvare!

Şi noi, cei ce-am rămas, cum să zîmbim?

Cînd azi în cea mai sfîntă sărbătoare,

E-atîta jale în Ierusalim?"



"Ce-mi ceri?" vorbi cu milă împăratul.

Neemia rosti în gînd o rugă.

Încremenise parcă-ntreg palatul.

"Aş vrea, stăpîne, eu, umilă slugă,

Să rezidesc din colb Ierusalimul."

Se uită Artaxerxe blînd. "Cînd pleci?"

Aşa s-a dat edictul rezidirii

În anul 445 dinnaintea lui Mesia.



* * *

Dar cine oare şi-a adus aminte

Şi-a stat să urmeze profeţia,

de la edict la anul Jertfei sfînt

Cum a rămas în scriptele străbune?

Dar dacă omul vremea nu-şi măsoară

Cel Veşnic totuşi credincios rămîne,

Şi iata că-ntr-o zi de primăvară,

Un lung convoi coboară despre coastă

Cu ramuri de finic.



Şi-un val de cîntece, pînă-n zare-albastră

Se leagănă pe holdele de spic.

"Osana!" se-aude-n larg.

"Osana! Mărire Dumnezeului etern!"

Şi tot mai mulţi întîmpinând coloana

Veşmintele pe cale şi le-astern.



Căci în mijlocul freamătului vesel

Călare pe un mânz, pe-un măgăruş

Vena un om cu faţa de arhanghel,

Cu părul lung în vîntul jucăuş,

Cu ochi albaştri aţintiţi departe,

Strălucitori, adînci, înrouraţi.



Şi-n urma Lui cu feţe-nflăcărate

Venea o mică ceată de bărbaţi.

Iar colo sus, pe-o muchie de dealuri,

Mulţimea s-a oprit ca de-un fior

Privind în măreţia de portaluri

Locaşul sfînt, mereu fumegător.



De-atîţia ani, venind din Galilea

Din Decapoli, ori de prin străini,

Se opreau aici, însă in ziua aceea,

De-un farmec nou, de-o viată noua plini,

Cu mult drag priveau acum spre culme

Ştiind că ei aduc drept mesager

Spre casa cea mai sfîntă de pe lume,

Pe omul cel mai sfînt născut sub cer.



Dar vai, pe cînd în zarea înalţimilor vedeai,

doar zîmbet, doar extaz nespus,

Un singur om în mijlocul mulţimii,

Un singur om plîngea. Era ISUS.

Şi cînd, acolo, pe a culmii treaptă,

Se-ntoarseră apostolii spre EL,

Îl auziră amintind în şoaptă

De Ziua ce-o scrisese Daniel.



"Ierusalime sfînt, Ierusalime!

Care ucizi cu pietre pe profeţi,

În cîte rînduri te-am chemat la Mine,

Cum cheamă cloşca puii ei răzleţi!

O, de-ai putea, cît vîntul morţii tace,

Măcar în ziua aceasta să-nţelegi

Căinţa care ţi-ar aduce pace

Şi legămîntul unei alte legi!

Dar toate acestea nimeni nu le ştie,

Ascunse sunt acum de ochii tăi.



Şi duşmanii se vor grăbi să vie,

Rostogolindu-ţi zidurile-n văi.

Nu va rămîne piatră peste piatră,

Ci toate la pămînt vor mucezi,

Căci astăzi, cînd ţi-e Casa cercetată,

Tu n-ai deosebit această zi."



Da. Chiar atunci, în ziua a 10-a lunii,

Se împlinea profeticul verdict.

Era în ziu-aceea 483 de ani de la edict.

Şi-n ziua 10-a lunii, Israel avea demult porunca

De-a alege un miel făr' de cusur. Din orice turmă

luat şi pus de-o parte, după Lege ...



* * *

Acum convoiu-şi duce bucuria.

Şi vor striga pe străzi: Baruh Aba!

În Templu, Sfîntul Sfinţilor, Mesia,

În ziua cercetării, va intra.

Dar preoţii, sinedriul, cei cu carte,

Îl vor mustra cu asprul lor cuvînt,

Şi-astfel va fi luat şi pus de-o parte

ca Miel de jertfă pentru-ntreg pămînt.



Apoi romanii peste sfîntă vatră,

Vor năvăli-mplinind o altă zi:

Nu va rămîne piatră peste piatră,

Ci doua mii de ani vor mucezi.



* * *

O zi de cercetare are-oricine

O vreme de-ntîlnire cu ISUS.

Cum îl primeşti - sau rău sau bine -

Aşa vei fi primit acolo sus.

Şi-odată va porni convoiu-n zare,

Din nou la vrema holdelor de spic,

Cu haine de lumină sclipitoare,

Cu paşi voioşi, cu ramuri de finic.



ISUS va reveni, cum scrie Cartea,

Şi va lega în lanţuri pe Satan.

Va nimici pentru vecie moartea,

Va-ntemeia eternul Canaan.

EL va aduce veşnica Cetate,

Ierusalimul gloriei de sus,

Zidit în aur şi în nestemate,

In răsăritul făra de apus.



EL va veni cu îngerii cei vrednici

Şi de convoiul celor drepţi urmat

Căci Cel respins de preoţi şi de sfetnici,

A fost sfinţit de TATĂL ca Împărat!



Vei fi şi tu acolo? ... Sau în jale?

Alege între glorie şi scrum,

Căci sfînta zi a cercetării tale,

Prietene, e ziua de acum!!

În faţa ta e drumul către viaţă!

Fă primul pas! ... Acum, nu zăbovi!

Căci veşnicia care-ţi stă în faţă

Atîrnă doar de această zi!