Poezie SECERIŞUL (3)

Albastrul cer se reazemă pe plopi

Şi-un suflu viu tălăzuieşte lanul;

Sângele macilor ţâşneşte-n stropi

Şi ciocârlia-şi fulgeră elanul.



Spicul e greu, aproape dureros,

Căci bobul în belşug a dat din glie,

Mişcându-se în soare, unduios,

Lanul de aur la cules îmbie.



De bobul greu, ţinut la subsuori,

Cămaşa spicului stă să plesnească;

Veniţi din patru zări, secerători,

Stăpânu-i gata să vă răsplătească.



Unii-au udat ce alţii-au semănat

Dar Domnul vieţii a făcut să crească,

Voi sunteţi aşteptaţi la secerat,

Să duceţi rod în Patria cerească.



Intraţi cu râvnă, lanul e mănos,

Cereţi putere, cereţi Apă vie,

Aduceţi-vă snopii la Cristos

Şi veţi fi răsplătiţi în veşnicie.



Seninul blând se reazemă pe plopi

Şi în văzduh e tril de ciocârlie,

Cântaţi şi voi, culegători de snopi,

Căci şi în cer e cânt de bucurie.



Amin