Poezie PURTATORI DE TARGI

PURTĂTORI DE TĂRGI...



Marcu 2:1-12

*******************

Vei găsi în Marcu Doi

O-ntâmplare cu-n olog

Vei pricepe tâlcul ei

Chiar de nu eşti teolog

Parcurge pasajul tot

Şi-o să vezi în acţiune

Pe Cel ce te-alimentează

Cu putere, viziune...



Boala ce-o avea în trup

Îl împiedica să meargă

Dar ologu-avea prieteni

Ce-l urcară într-o targă

Şi l-au dus în casa-n care

Se opriră El – Mesia

Predicând cu elocvenţă

Ce înseamnă veşnicia...



Mulţi s-au adunat acolo

Să audă ce vorbeşte

Cel ce a venit din Cer

Cu-n mesaj, c-o nouă veste

S-a dus ştirea pretutindeni

Că vorbea cu-nţelepciune

Şi-ndemna pe fiecare

La un trai de-nchinăciune...



Mulţi bolnavi El vindecară

Şi avea o faimă-acum

Se-mbulzeau să-i vadă faţa

Şi în case şi pe drum

Voiau să fie atinşi

De puterea Lui divină

Ce tămăduieşte boala

Şi fortifică şi-alină.



Prietenii ce îşi purtară

Bolnavul pe targa lor

Se-ntrebară: "Cum s-ajungem

La vestitul Vorbitor?"

În odăi, într-adevăr,

Şi pe hol, ca şi afară

Oamenii se-ngrămădeau

În faţa Lui să apară...



Dar un lucru era cert:

Nu puteau pe-acolo trece

Era ceasul când din casă

Nimeni nu voia să plece

Unii voiau vindecare

Alţii numai o povaţă

Şi-ar fi stat cu El de vorbă

Până către dimineaţă...



Ei ştiau ce efect are

Vorba Lui şi-a lui lucrare

Cum acei în stare gravă

Pot primi recuperare

Să Îi spună păsul vieţii

Sute aşteptau în rând

S-au convins toţi ce prezenţi

Cine e Păstorul blând.



Se părea că-i imposibil

Să ajungi pân’ la Isus

Şi-atunci unul dintre ei

Zise: "Hai să mergem sus

Vom sparge acoperişul

Şi lăsa-vom patul jos

Chiar în faţa Celui care

Are chipu-aşa frumos!"



(O, ce binecuvântare

E să ai prieteni buni!

Ei te-ajută şi cu fapte

Nu numai cu rugăciuni

Lor le pasă de durerea

Ce o rabdă necăjiţii

Aşa trebuie să fie

Totdeauna pocăiţii...



Ei jertfesc din timpul lor

Şi o fac cu bucurie

Ei poartă povara celor

Ce-s lipsiţi de energie

Ei sunt purtători de tărgi

Răspândesc în jur iubire

Împlinesc cu drag Cuvântul

Şi în fapte şi-n gândire,



Ei privesc la cei sărmani

Cu multă compasiune

Se implică în lucrări

C-o divină pasiune

Din puţinul lor ei dau

Celor fără sănătate

Învăţat-au de la Tatăl

Ce înseamnă bunătate.)



Şi prin golul ce-l făcură

Prin tavanul încăperii

Coborâră pe bolnav

Cu speranţa vindecării

"Cum de îndrăznesc cei patru"

Au zis unii cu-ndignare

"Cum de-au apărut aici

Cu a cui încuviinţare?"



Cum? Răspunsul e: credinţa

Cu ea poţi muta chiar munţi

(Cum ne spune-nvăţătorul)

Cu ea se creează punţi,

Punţi care ne conectează

Cu viteazul nostru Tată

Doar cu ea putem învinge

Starea cea mai disperată,



Ea află soluţii bune

E-ndrăzneaţă, inventivă

Şi-i o binecuvântare

Că-i ca Tatăl: milostivă

Ea străbate ani-lumină

Doar într-o secundă

Şi ajunge-n plaiul unde

Raze sfinte o inundă...



De aceea cine-o are

Tare e; cutezător

Iar în situaţii grele

E mereu triumfător

Fără ea nu-i cu putinţă

Să fim Domnului plăcuţi

O, ce har şi ce lucrare

E să fim în ea crescuţi...



Prin credinţă Ierihonul,

(Cetatea fortificată)

A căzut, a fost învinsă

De-a evreilor armată

Prăbuşitu-s-au în colb

Ziduri groase, ziduri tari

Cei ce o trăiesc din plin

Sunt eroii temerari,



Doar prin ea este posibil

Să pătrundem nepătrunsul

Doar prin ea putem avea

De la Salvator răspunsul

Veniţi toţi s-o-nflăcărăm,

Să ne-ncredem cu tărie

În puterea Lui cerească

S-o păstrăm în noi tot vie...



Iată-l, deci, pe slăbănog

Chiar în faţa lui Mesia

Desigur, pe cei din jur

Îi cuprinseră furia

Dar Isus cu vocea-İ blândă

Zise: "Multele-ţi păcate

Chiar acum să ştii amice

Toate...toate-ţi sunt iertate."



Auzind aceste vorbe

Cărturarii se-ncruntară

Unii dintre ei strigau

"Haideţi să îl dăm afară

Numai Unul dă iertare

Este Tatăl Creator

Ţara nu are nevoie

De-un străin, de-un hulitor!"



Dar se înşelau amarnic

N-au putut să înţeleagă

Că activitatea Lui

De-a lui Dumnezeu se leagă

N-au putut să Îl accepte

Ca pe-un Fiu din Cer trimis

Să regenereze oameni

Şi să-i ducă-n Paradis...



Le-a răspuns apoi la toţi:

"Spuneţi voi care lucrare

E mai lesne a o face

Vindecare sau ietare?"

Şi-a-ndreptat apoi privirea

Spre cel cu paralizia

Şi i-a zis: "Eşti lecuit

Ţi-e redată energia."



Şi îndată slăbănogul

Alerga în jur voios

Proslăvindu-L pe Mesia

Pentru gestul lui frumos

Neputinţa dispăruse

Din picioarele-i inerte

Pentru el se terminase

Vremea stărilor incerte.

****

Te întreb de încheiere,

Te întreb acum creştine

Câţi bolnavi tu ai condus

La Hristos să-i facă bine?

Nu e vorba doar de cancer

Sau de altă boală grea

Ci de-un suflet ne-mpăcat

Ce sfinţenie nu vrea...



Cruntă boală e păcatul

Ştiu că de-asta eşti convins

Dar împlică-te-n lucrare

Luptă! Nu te da învins!

Dacă te-a respins odată

Du-te şi a doua oară

Nu-ţi lăsa vecinu-n drum

Gata, gata ca să moară...



Dacă-i cazul te uneşte

Cu alţii din Adunare

Şi purtaţi pe suferind

La Acel ce dă salvare

Naşterea din nou e-ntâi,

E primă necesitate

Doar apoi urmează-n viaţă

Traiul de integritate...



Targa milei foloseşte-o

Pentru cel neputincios

Care-un pas nu poate face

Către neamul credincios

Când sorbi-va el din apa

Ce ţâşneşte-n veşnicie

Se va ataşa total

De sfânta Împărăţie...



La colegul de servici

Ce îl ştii că-i un beţiv

Spune-i că exist-un Domn

Veşnic, drept şi milostiv

Doar la El este scăpare

Din abis şi din urgie

El poate schima urâtul

În parfum şi-n bucurie...



Nu-i mai nobilă lucrare

Ca aceea de-a conduce

Suflete rătăcitoare

La Lumina de la cruce

Boli, necaz şi suferinţă

Vor ma fi – c-aşa-i în Vale

Dar o inimă spălată

’Nalţă pururi osanale...



Ştii ce scrie-n " Daniel":

Că-mbrăcaţi în strălucire

Vor fi toţi cei ce îndrumă

Oameni la neprihănire

Misiunea asta sfântă

Dă frumoase rezultate

Fă din ea un ideal,

Fă din ea prioritate...



Da, vor fi şi piedici multe

Dar cu-ncredere totală

Le vei depăşi pe toate

Chiar şi-o mare oboseală

Dar răsaplata va fi mare

Pentru tine, pentru-acei

Ce-s legaţi de-nvăţătorul

Şi-s ai Lui învăţăcei.

****

Vei găsi în Marcu Doi

O-ntâmplare cu-n olog

Vei pricepe tâlcul ei

Chiar de nu eşti teolog

Parcurge pasajul tot

Şi-o să vezi în acţiune

Pe Cel ce te-alimentează

Cu putere, viziune...



Ştiu că-ţi va rămâne-n minte

Golul din acoperiş

A fost pagubă? N-a fost

Căci şi Cerul s-a deschis

Şi-apoi tainica Lumină

A pătruns în încăpere

Luminând un suflet orb

Cu pace şi cu-nviere.





AMIN!

Data: 22 Mai, 2007