Poezie Balustrada

Unii se bizuiesc pe carele lor, alţii pe caii lor; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru. (Ps.20:7)



Aflat pe o platformă, la-nălţime,

Desprins cu semeţie din obscur,

Simt siguranţa năvălind în mine

Privind la balustrada, prinsă bine,

Ce mă-nconjoară de jur-împrejur.



Deodată se produce-o clătinare

Şi mă întreb: de unde-o fi venind?

Alunec şi mă clatin pe picioare

Dar nu, nu sunt cuprins de disperare,

În jur e balustrada, pot s-o prind.



Dar balustrada - aoleu! - cedează

Şi împreună mergem în abis,

Sunt sufocat de-un sentiment de groază

Când, brusc, totul în jur se luminează

Şi mă trezesc. Ce bine că-i doar vis!



Învăţătura nu-i doar pentru mine,

De-aceea o împărtăşesc cu voi.

Gândeşte-te întotdeauna bine:

Pe ce te bizui în viaţă? Cine

Ţi-e sprijin totdeauna în nevoi?



Sunt mulţi cei ce se văd în siguranţă

Şi, amăgiţi, se cred la adăpost.

Din vârf privesc în jur cu aroganţă

Dar balustrada, falsa lor speranţă,

E iluzorie, e fără rost.



Protecţia ei e amăgitoare,

Prezenţa ei nu-ţi este de folos;

De vrei o siguranţă-n încercare

Nu sta pe balustrade-nşelătoare,

Vino la Stânca vieţii, la Cristos!



Amin

Vulcan, iunie 2007