Poezie Maretia Ta, Doamne

Maretia Ta, Doamne





Te-am vazut in fiecare dimineata in roua de pe flori,

Alteori in fulgul de zapada si-n picurii de apa strecurati de nori

Si n-am putut sa stau nepasator, si de bucurie-am exclamat:

Ce mare esti Tu Doamne, fii slavit in veci, glorificat !





Te-am vazut in bobul de mustar si-n raza de lumina...

Dar si-n vantul ce adie-ncetisor, si-n zborul de albina

Si cu mainile spre Tine indreptate, am strigat prin vers:

Doamne, cat de mare esti Tu-ntregul Univers !





Te-am vazut in zambetul de mama si-n lacrima de nou nascut,

Chiar si-n molecule si atomi, si-n micile particule de nevazut...

Sunt plin de entuziasm si tresalt in sus de bucurie,

Cantandu-Ti:"Ce mare esti Tu Doamne", marire Tie !





Te-am vazut si-n firul ierbii ce crestea-ntr-o liniste sublima,

Si-n mugurul ce-ncoltea nestingherit, scaldat in fante de lumina

Jubilez in fiinta mea cand privesc la lucrurile marunte...

Si Te vad atat de mare Doamne, mai mare ca un munte !





Te-am vazut si-n firul de nisip ce se scurge agale in clepsidra,

Dar si-n clipa ce-a trecut pe langa mine-n mai putin de o secunda

Privesc la lucrarea mainilor Tale si raman atat de incantat...

Sa vad cat de mare esti, chiar in lucrul mic si ne-nsemnat !





Universul e prea mic ca sa Te poata-mbratisa...

Iar ceru-ntreg nu poate sa cuprinda maretia Ta !

Infinitul e atata de minuscul fata de a Ta grandoare...

O Doamne, cat de mare esti Tu-n a Ta splendoare !



¬Amin¬