Poezie Îndemn (2)

Ne-ndeamnă dorul peste zare

Avânturile să ţintim

Şi undeva, în depărtare

Să ne visăm, să ne dorim.



Prin locuri ce n-au fost trecute

De labe pline-n murdării

Să alergăm pe întrecute

Cu sufletele azurii.



Copilăriile rebele

Ne-or smulge din destinul greu

Peste căderile de stele,

Pe sub culori de curcubeu.



Dispreţuind poftiri de stime

În care orbi-n bale gem

Din noutate – prospeţime

Să aspirăm, să respirăm.



N-om da minunii să se curme

În jinduri mici, în griji ce dor,

Netipărind în urmă urme

Cu pasul limpede, uşor.



Urmând mereu după privire

Şi toate visele-ntrecând

Nepricepuţi la fericire,

În fericire vieţuind.