Poezie IN CAMERA DE SUS

IN CAMERA DE SUS

(Ioan 13.1-17)



Se lasase-o noapte trista cu obscura ei lumina,

Cand Isus Isi duse sus, ucenicii pentru Cina.

Ii stransese langa Sine cu iubire si tandrete,

Mai erau putine clipe cat putea sa-i mai invete.

Clipe grele de-apasare incercau ca sa-i cuprinda,

Auzind, ca dintre ei, unul, a decis sa-L vanda.



Erau tristi si-ntrebatori ucenici-atunci in noapte:

"Cine este tradatorul?" Se-ntrebau in scurte soapte.

"Cine-ar fi ajuns in stare?" Ii trecea pe toti fiorul,

Ca sa-si umple siesi punga prin a-si vinde’ Nvatatorul?!

Cine-ar fi putut, perfid, printre sfinti sa se strecoare,

Si asa, sa si-L tradeze, cu o scurta sarutare?



Dar Isus stia ca Iuda isi umpluse buzunarul,

Si luand lighean si apa S-a incins si cu stergarul.

El Acela ce-a dat viata la intregul Univers,

I-a spalat si pe picioare iar apoi umil i-a sters.

(El, nu l-a respins pe Iuda, prins de pofta lui flamanda,

Chiar de-acesta pentru-arginti hotarase ca sa-L vanda).



Poate n-ai s-ajungi vreodata, sau sa fii cumva in stare,

Ca sa speli la fratii tai praful lor de pe picioare,

Dar se poate , Duhul Sfant, sa-ti vorbeasca printr-un susur,

Sa te duci la un bolnav, pentru Domnul, fara murmur.

Poate zile, poate luni, iti va pune-n brau stergarul,

Si sa-i stai la capatai pentru-ai mangaia amarul.



Nu-i usor, iubite frate, receptiv la tot aleanul,

Sa fii gata, cu Isus, sa nu lasi deloc ligheanul.

Cu ligheanul rugaciunii tu sa mergi slujind-nainte,

Ca si apa ce-o contine sa-ti ramana tot fierbinte.

Cu stergarul pentru lupta tu sa fii mereu incins,

Iara Duhul rugaciunii sa nu-l lasi sa fie stins.



Scumpa sora nu uita de stergarul umilintei,

Ce ridica sus stindardul pe taramul biruintei.

El iti cere si-ti sopteste cu iubire sa te-ncingi,

Din ligheanul tau de lacrimi in afara sa prelingi:

Pentru sora de credinta, pentru cel ce-i in necaz,

Tu sa fii mereu dispusa sa-i stergi plansul pe obraz.



Daca n-ai ligheanu-acesta sa speli praful pe picioare,

Tu te-ndreapta catre Domnul, Sursa vietii jertfitoare.

El va pune-n tine Apa, cu putere de izbanda,

Sa retii mereu pe unii care, inca, vor sa-L vanda.

(Si sunt multi aceia care dupa tolba de arginti,

Se zgaiesc, cu ochi avari, de parca-s iesiti din minti).



Tu desigur esti crestin care n-ai s-aduni in punga,

Din argintii celor care inca vor sa-L mai strapunga,

Dar de vrei sa-nvingi si frica ce-o provoaca des Calvarul,

Sa privesti mereu la Domnul si umil sa-ti pui stergarul.

Si asa scrutand spre cruce catre-al nost’Nvatator,

Tinta ta, doar El sa fie, ce straluce-n viitor.

Amin.