Poezie Zborul

Zborul



"Să ma înalţ pe aripi de lumina"

Asa gândeam într-o zi, eu

Când sus de tot mi-am înălţat

Privirea , si-n drumul ei

S-a agăţat de curcubeu!

"Prin poarta lui să pot să trec"

Mi-am zis, şi-am alergat, am alergat

Dar el încet, încet se depărta,

Tot mai departe se ducea.

Arcada ce îşi deschidea,

De-o parte şi de alta, a cărării

Ce stăbăteam, se tot lărgea.

Si în derivă-am mers, o vreme

Sperând himera să pot prinde,

In zborul meu, nu observam

Cum înălţime eu pierdeam.

Am invocat Puterea, am strigat.

Un strigat disperat după-ajutor

Si că mă prăbuşesc în mine, am simţit,

Sa ma ridic nevoie-aveam, de ajutor.

Dar la chemarea mea, nimic nu răspundea

Ce sfat la alţii eu dădeam, cândva,

Nimic atunci nu mi se potrivea.

Am căutat în jur, cenuşa-am scormonit,

Iar flacăra din mine încă pîlpâia.

De nicăieri un sprijin n-am primit

Si linistea din jur, încet, m-a colpeşit

Iar aripile cum se frâng, le auzeam.

Cum mă topesc şi mă preling, simţeam.

Pe piatra rece unde-n zbor, am poposit,

Am stat un timp şi m-am gândit,

La setea de Inalt, la firavele-mi aripi.

M-am deşteptat, într-un târziu

Din gândul cel înalt, am înţeles

Era prea mare pentru mine, saltul

Si nu venise vremea să ating Inaltul

In taine si Cunoaşteri am să caut,

Am să planez o vreme în tumult,

Să îi acord Cunoaşterii tribut.

Sa-mi odihnesc o vreme aripa,

Iar din stăpân să redevin un serv,

In mintea mea credinţa să conserv.

M-am aşezat la loc, pe piatra rece,

Pe treapta de pe care am plecat,

Sa ma ridic din propria-mi cenuşă,

Să mă adun şi nu să mă separ.

Am înţeles că sunt o părticică din întreg

Intregul fără mine nu ar mai fi întreg

Si când din nou m-oi agăţa de curcubeu,

Alăturea de mine pe Iisus, să am,

Pe Duhul Sfânt, dar şi pe bunul Dumnezeu.



28 mai 2007(Sfânta Treime)