Poezie Alegere (1)

M-am afundat în cvasidisproporţii

Când am ales în viaţă să fiu omul

Netemător de rânjetele morţii

Chiar când îi văd la uşa mea sindromul.



Nu-mi este frică să m-avânt în nou

Însă în statu quo să stau, mă tem!

Nu m-am născut să fiu un bibelou

Ţintesc s-ajung spre Binele suprem.



Frumoşi ca nişte suplii trandafiri

Mi-au fost toţi anii daţi de Dumnezeu;

Fructoase curcubeie în priviri

Am strâns, multiplicându-le mereu.



La toţi am dat cât am putut a da

Iar de la alţii n-am cerut prea mult

Vrăjmaşilor am dat din pâinea mea

Şi m-am silit chiar mutul să-l ascult!



Mă lupt şi azi cu noi anacronisme

Contraste, dogme, nepăsări, ocară.

Privindu-le prin a iubirii prisme

Mă-nalţ spre cer pe-o luminoasă scară.



Mai am vreo două, trei sau patru trepte

Şi voi muri, trezindu-mă la viaţă!

Necazurile-acestei cărni inepte

În cer avea-vor aurită faţă...



M-avânt, mă difuzez în disproporţii

Căci am ales în lume să fiu omul

Netemător. Cuţit în coasta nopţii.

De mă învinuiţi, de vină-i gnomul!





5.24.2007