Poezie O zi a cercetări

A chemat la El Stăpânul, robii Lui ce I-a iubit,

Și la unul fiiecare, averea Le-a împărțit,

Iată zice Domnul Slavei, ție robul Meu cel drag,

Îți dau cinci talanți de aur, tu îmi ești parcă mai drag.



A chemat apoi Stăpânul, robul Său cel mai umil,

Dândui doi talanți de aur, Îl iubea ca pe-un copil,

Apoi a chemat Stăpânul, pe alt rob ce Îl iubea,

Îți dau și ție talantul, asta este partea ta.



Iată a plecat Stăpânul, într-o Țară depărtată,

Și la robii Lui le-a dat, pe pământ averea toată,

Le-a dat Duhul Lui cel sfânt, cu botez și legământ,

La toți Le-a încredințat, câte-o slujbă și-a plecat.



Iată robul înțelept, el porni în grabă mare,

Ca să ducă vestea-n Lume, că-n Isus este Salvare,

A dat totul ca să facă, slujba ce-a încredințată,

Și cu multă stăruință, robul are biruință.



Robul ce în dar primiră, doi talanți de mare preț,

A-nțeles chemarea sfântă, ca să ducă Apa vieți,

Apa vieți e Cuvântul, ce-i purtat în vas de lut,

Ce țâșnește ca Izvorul, care iasă din pământ.



Ăștea sunt talanți de aur, peste robii botezați,

Ce-i din Duhul sfânt născuți, prin Cuvânt sunt înviați,

Ăștea doi din pilda spusă, ce cu râvnă au rodit,

Ei sunt robii credincioși, ce răsplata au primit.



Iată pilda nu e gata, pentru unu-i Judecata,

Doamne zice robul care, navea scuză nici scăpare,

Am știut că Tu Stăpâne, seceri ce N-ai semănat,

De aceea ia-Ți talantul, ce-n pământ la-m îngropat.



Mi-a fost teamă și m-am dus, și talantul la-m ascuns,

Doamne la nimeni na-m spus, că-ci Hristosul e Isus,

Doamne-n Lume m-am ferit, ca să spun că-s pocăit,

Iată tot ce Tu mi-ai dat, în pământ am îngropat.



Tu ce stai în ne-păsare, rob viclean și ne-supus,

Cum vei sta atuncea oare, față-n față cu Isus?

Căci și tu aveai talantul, dar în taină l-ai ascuns,

Tu știai din sulul cărți, că Mesia e Isus.



Tu știai că nu e bine, să trăiești ne-roditor,

Ai știut că-n astă lume, avem un Mântuitor,

Ai știut să spui o vorbă, ce e bine sau păcat,

Dar în frică și rușine, talantul l-ai îngropat.



Într-un neam ce-i preacurvar, și trăiește-n orbire,

Ce se duc cu toți la moarte, și trăiesc în rătăcire,

Ai tăcut ăsta-i păcatul, Adevărul nu la-i spus,

Na-i vorbit și nici na-i spus, cum pe Golgota Isus.



Pentru toată omenirea, pentru hoții și fariseii,

A purtat Isus osânda, să-I scape din foc pe ei,

Ai știut din Cartea sfântă, din Cuvântul Lui Isus,

Căci păcatul este moartea, ai știut dar nu ai spus.



Ăsta e păcatul frate, care te duce la moarte,

Căci talantul îngropat, e Cuvântul înecat,

De o grijă de avere, sau o poftă o plăcere,

Și talantul înecat, iată cum la-i îngropat.



Azi o zi a cercetări, meditează te gândește,

Ce e cu talantul tău, e-n negoț și mai rodește?

Astăzi azi și chear acum, fix în clipa când îți spun,

Cercetează-te acum, ești viclean sau un rob bun?.



Amin