Poezie MEDITAND LA CINCIZECIME

MEDITÂND LA CINCIZECIME



Când medităm la sărbătoarea Cincizecimii

Ne poartă gândul la acel ceas

Când limbi de foc din sferele-nălţimii

S-au coborât în zona vestitului Oraş.



O, Ierusalime – cetate de profeţi

Tu ai văzut şi urâciuni şi frumuseţi!

În ziua Cincizecimii mulţimea adunată

La ce-a văzut în tine rămas-a consternată...



Preasfântul Duh venea c-o forţă mare

Dar cine să-L oprească? Era din Cer venit

Puterea Lui era aşa pătrunzătoare

Că i-a umplut pe toţi; pe toţi i-a primenit...



Şi au simţit în suflete înviorare

Era ceva ce pământenii nu pot da

Era un suflu nou, o undă binefăcătoare

C-aşa e Duhul vieţii: El poate inunda...



Nu regretară ucenici c-au aşteptat lucrarea

Promisă de Învăţător când s-a-nălţat

Cu toţi aveau în suflete încredinţarea

Că se-mplineşte tot ce El i-a învăţat



Participanţii aşteptau, solemni, o cuvântare

Aveau nevoie să fie luminaţi,

Aveau nevoie de pace, de edificare

Ştiau că fi-vor iarăşi cercetaţi...



Şi-au început cu patos evanghelizarea

Vorbeau în graiul fiecărui neam

Dar Duhul revărsat a dat interpretarea

La cei străini de neamul lui Avraam.



Şi-au auzit în limba lor Cuvântul

Despre un Creator, un Tată-al tuturor

Care în veci nu va distruge Legământul

Cu-acei ce s-au unit cu sfântul Lui popor

****

Din ziua-ceea au urmat lucrări frumoase

Biserica creştea căci mulţi erau convinşi

Că-n Cer intra-vor sufletele credincioase,

Doar cei care de Duh au fost atinşi



Suntem din instituţia născută la Rusalii

Veniţi, creştini, să împlinim ce-i scris

Să nu ne temem când veni-vor represalii

Destinul nostru se-mplineşte-n Paradis!



AMIN!



GC/ 24 Mai, 2007