Poezie Mirilor

Florile de mai scaldate-n soare, desfatate-n raze vii,

Muguri inverzind pe ramuri, ciripit si melodii,

Nourasi pe ceru-albastru, puful gingas de petale

Preamarire-Ti canta Doamne si faptura mainii Tale.



Clipa tineretii Doamne, impodobita cu frumos

Ai lasat ca-n drumul vietii sa paseasca maiestuos

Si cu nard inmiresmata luminand in a ei cale

Pe-acesti doi ce astazi urca la altarul milei Tale.



Iata-i Doamne, mana-n mana, duh din Duhul Tau avand

Gandul lor sa se-mpleteasca cu al slavei Tale gand.

Si din dragostea Ta Doamne, fa-le vesnica cununa

Ca sa fie ei de-a pururi si cu Tine impreuna.



Sa le-asterni in a lor cale un covor din flori de mai

Da-le Tu din fericirea ingerilor cei din Rai

Iar cand pasii lor Isuse-n deznadejde ii vor duce

Sa le-ntinzi o mana calda cu increderea Ta dulce.



Sunt ai Tai pe veci Isuse, sa nu-i lasi din mana Ta

Cand cel rau cu viclenie in ispita-i va-ncerca.

Fa din ei faclii aprinse, far sa lumineze-n noapte

Rugaciuni pe-altarul jertfei sa-Ti inalte-n blande soapte.



Tu sa faci mireasa, Doamne, inger bland si iubitor,

Plin de dragoste si mila si cu duh mangaietor.

Iar cand mana o va pune pe vreo frunte-ndurerata

Sa-i trimiti Tu alinarea cerului, slavite Tata.



Mirelui sa-i dai credinta, dragoste si Duhul Sfant,

Rugaciunea lor unita n-o lasa sa zboare-n vant.

Si sa faci din ei, Parinte, vasul Tau de alabastru,

Si sa-Ti torni in el iubirea si lumina Ta de astru.



Iata-i la altar ,Parinte, fericiti ’naintea Ta

Da-le sfânta ocrotire si fagaduinta ca pe brate-i vei purta

Iar biserica le canta: "Fericiti in veci sa fie

Si aicea impreuna, si cu Tine-n vesnicie!"