Poezie Standardul Sublim

Standardul Sublim



Pe traseul gândurilor, înspre cer cugetătoare,

Care zboară zilnic, prin credinţă, tot mai sus,

Vreau odată, ca s-ajung acolo, unde e, Isus,

În cetatea cea mai scumpă, veşnică în Soare

Care este-ncununată, cu-aură de sărbătoare.



Şi-n lumina ei de iaspis, străvezie şi măreaţă

Să îmi satur sufletul, gustând din făgăduinţi,

Şi uitând trecutul, ce-a fost plin de suferinţi,

Să mă scald în razele-i, raze sfinte de viaţă

În bucuria cea sacră, ce-mi va stărui pe faţă.



Şi să-l întâlnesc acolo, pe puternicul bărbat,

Cel ce-a fost întâiul luat la cer de pe pământ,

Pe Enoh, patriarhul, ce-a ascultat de Cuvânt,

Care trei sute de ani, cu Dumnezeu a umblat

Arătând că-i cu putinţă într-o lume de păcat.



Să mă bucur, în cetate, de întâlnirea cu Ilie,

Marele profet, ce-a fost înălţat la Dumnezeu,

Într-un car de foc, care-a apărut instantaneu

În vârtejul cel de vânt, să-l ducă în veşnicie

Să fie printre bătrâni, pe scaunul de domnie.



Să întâlnesc acolo, pe acei, veneraţi bătrâni,

Douăzecişipatru, pe scaunele lor de domnie,

Ce-nalţă-o cântare nouă, şi în sfântă bucurie

Aruncându-şi la picioare, jos, ale lor cununi

Îşi aduc prinosul inimii, în sfinte închinăciuni.



Care-I dau slavă, cinste şi-nchinare Mielului,

Pentrucă în jertfa-I sfântă ne-a răscumpărat,

Şi ne-a întins o punte peste abisul de păcat,

Ca astfel, să ne mântuiască, prin sângele Lui

Fiind pe crucea Jertfei semnul legământului.



Să mă bucur de Isus, Mare Preot şi Împărat,

Cel ce-n planul de răscumpărare S-a jertfit,

Ca s-aducă iaraşi, cerul şi pământul oropsit,

La standardul sublim, ce-n iubire le-a creat

Spre slava Sa-n glorie,-n Universul minunat.



Flavius Laurian Duverna

17 mai 2007