Poezie De vei vedea un rug arzând

De vei vedea un rug arzând





De vei vedea un rug arzând

Pe când străbaţi pustia,

Opreşte-te la el privind

Să-i înţelegi solia.



Căci orice lucru ne-nţeles

Cu ochiul şi cu firea

Poate să însemneze-ades

De vrei să-ntorci privirea



Către miracolele mici

Ce trec pe neştiute,

Că însuşi Dumnezeu, aici

Îţi dă îndemnuri multe



Şi pentru-mpărăţia Sa

O nouă viziune

Şi-o strategie îţi va da

Să poţi şi tu a spune



Celui ce suferă robit

De-a patimii-njugare

Că Dumnezeu ce l-a iubit

Îi dă eliberare.



De încă nu l-a pedepsit

Sfinţenia divină,

E că Hristos a pătimit

Să-l scoată la lumină.



Cuvinte poate nu mai ai

Ce-aduc din nou speranţă,

Dar milă pentru el de ai,

Primi-vei cutezanţă



Să te opreşti din mersu-ţi lin

Şi să-i întinzi o mână

Chiar de primeşti în schimb venin

Şi el o să rămână



Cu gândul şi cu inima

În a robiei ţară,

Domnul curând îl va salva

Din trudă şi ocară.



Chiar dacă râvna ţi-a scăzut

Sub al pustiei soare,

Curajul de te-a părăsit

De lunga aşteptare,



Să-ţi aminteşti: “Sunt cel ce Sunt,

Stăpân pe toţi şi toate

Şi-orice, în cer şi pe pământ

Să se-mplinească poate.



Doar un cuvânt de voi rosti,

Eliberarea vine.

Egiptul îl vor părăsi

Acei iubiţi de tine".



Când în sfârşit, vor traversa

Marea cea furioasă,

Spre Dumnezeu vor înalţa

Cântarea cea frumoasă.



Căci nu e imn mai minunat

Decât va fi cântarea

Acelui rob eliberat

Urmând spre ceruri calea.



De-aceea, astăzi dacă vezi

Că nu se mistuieşte

Rugul arzând, din nou să crezi

Că Domnul îţi vorbeşte.