Poezie Tată...

Te-ai oprit o clipă, Doamne, lângă copilaşii Tăi

Şi-ai privit cum Te aşteaptă să lucrezi Tu printre ei

Tu le-ai ascultat amarul şi dorinţa-nflăcărată

Şi le-ai dat din nou putere ca să-ţi spună Ţie Tată

Te-ai oprit o clipă Tată lângă copilaşii Tăi

Şi-ai aprins în ei dorinţa să iubeasc-a Tale căi



Ai venit cu pacea-Ţi dulce şi cu sfânta-Ţi mângâiere

Şi-acum ştim c-avem izbândă într-o lume de durere

Ştim că lacrima amară într-o zi se va sfârşi

Şi-o eternă bucurie peste noi va stăpâni

Cum să nu avem speranţă? Cum să nu iubim noi cerul?

Cum să ne pierdem nădejdea sau să ni se stingă zelul?



Când avem în cer un Tată şi pe Isus salvator

Şi-n a noastre inimi Duhul scump şi sfânt Mângâietor?