Poezie Aș fi dorit...

Aş fi dorit să cânt numai din flaut

Cu degete înmugurind de dor,

Prin vers Izvorul dragostei să-L caut,

Să mă-nrădăcinez lângă Izvor.



De dimineţi mustind de frumuseţe

Aş fi dorit neîncetat să scriu,

De curcubeie ce îşi dau bineţe

Prin ploi ce udă ţarina târziu,



Despre splendorile ce ne-nconjoară

Şi au fost zămislite prin Cuvânt,

De suflete-nflorind a primăvară

Aş fi dorit, în vers, mereu să cânt.



Despre nemăsurata bunătate

Având obârşia în Dumnezeu

Aş fi dorit, cu versurile toate,

Să ţes doar imnuri înflorind mereu.



Dar pe pământ nu e numai iubire,

Nu-i numai bunătate sau splendori,

E-o luptă ce se duce cu-ndârjire

Iar printre frumuseţi sunt şi orori.



De-aceea în orchestra de slujire

Adesea am să pun flautul jos,

Luând o trâmbiţă pentru vestire,

Sunând când drumul e primejdios.



Voi trâmbiţa pentru avertizare,

Voi mângâia, cât voi putea, duios,

Dar voi rosti prin versuri şi chemare

La Crucea jertfei sfinte, la Cristos.



Şi flautul, şi trâmbiţa, şi gura

Vor glăsui cu rost în versul meu,

Cât Dumnezeu trimite partitura

Eu voi cânta prin vers lui Dumnezeu.



Amin

Vulcan, apr. 2007