Poezie INTALNIREA DE LA FANTANA

ÎNTÂLNIREA DE LA FÂNTÂNĂ



Ioan 4:1-42

*********************



Plină e preasfânta Carte

De-ntâmplări interesante

Unele – precum ştim toţi

Sunt de-a dreptul fascinante

Le parcurgem – nu odată

Cu dorinţa de-a afla

Lecţii foarte importante

Ce lumină ne vor da.



Iată un exemplu clar

Ce confirmă cele spuse:

O femeie din Sihar

Cu speranţele distruse

Se întâlni cu Mesia,

Cu al ei Mântuitor

Şi a fost total schimbată

Pătrunsă de-un nou fior...



L-a-ntâlnit lâng-o fântână

El trecea prin acel sat

Era zi dogoritoare

S-a oprit; era-nsetat

"Dă-mi să beau, mi-e sete tare"

Zise El cu glas duios

Dar ea nu L-a cunoscut

N-a ştiut că e Hristos.



Era-n drum spre Galilea,

Era-ntr-una călător

El ducea cu El mesajul

De la Tatăl Creator

Făcea bine...numai bine

Le spunea la toţi deschis

Că numai prin pocăinţă

Poţi ajunge-n Paradis.



Şi uimit-a fost femeia

Cum iudeul însetat

S-a oprit lângă fântână,

Cum cu ea a discutat

Ea era samariteancă

Şi-n ţinutul ei aveau

Legea veche, inumană:

Cu iudeii nu vorbeau...



(Dar Hristos venise-n lume

Să dărâme bariere

Să sădească-n naţiuni

Credinţa în Înviere

Să vestească despre Tatăl,

Dumnezeul tuturor

El care domneşte-n Cosmos

Cu un braţ biruitor...



A venit nu să dezbine

Ci s-aducă la-nfrăţire

Fiinţele din orice rasă,

Fiinţele ce vor sfinţire

Şi-a dat jos ziduri înalte

Şi a desfiinţat hotare

Răspândind vestea-mpăcării

Aproape şi-ndepărtare.)



"Tu-mi ceri apă? Sunt surprinsă"

Zise ea cu tonu-i blând

El citi în ea durere,

Şi-a văzut-o suspinând

"Dac-ar şti el cine sunt,

Dacă m-ar cunoaşte bine

S-ar duce în drumul lui

N-ar sta de vorbă cu mine."



Dar simţea cum vin din El

Valuri, valuri de iubire,

A citit compasiune

În senina Lui privire

În Sihar toţi o tratau

Cu dispreţ – ca pe-o stricată

Cunoşteau trecutul ei

Şi viaţa-i destrămată...



Toţi bărbaţii întâlniţi

O priveau cu ochi avizi

O voiau pentru distracţii

Numai de plăceri flămânzi

Dar evreul călător

I-a privit lăuntrul plin

De acele frământări

Ce rodesc numai suspin,



I-a văzut în suflet golul

(Traiul ei era o dramă

Viaţa ei de pân’acum

Era doar eşec şi teamă)

I-a văzut potenţialul

Pus în ea de Ziditor

Şi-a ştiut c-acea făptură

Poate-avea un viitor...



"O, de-ai şti tu cine este

Cel ce apă-ţi cere-acum

Te-ai lega pe veci de El

Şi n-ai mai trăi oricum

Ai dori numai sfinţire

Iar viaţa ta pustie

Ar cunoaşte transformarea

Ce dă pace, bucurie,



Ai cunoaşte stări divine,

Taine sfinte şi comori,

Mulţumire sufletească,

Dulce pace şi splendori

Ai avea un ţel suprem:

Traiul de neprihănire

Şi ai şti că eşti sortită

Pentru Cer şi nemurire,



Iar lăuntrul tău uscat

Ar fi plin de APA VIE

Al cărui izvor curat

Ţâşneşte în veşnicie

Dacă bei acum din ea

Îţi împrospătează fiinţa

Şi vei şti ce-nseamnă jertfa,

Ce înseamnă pocăinţa,



O, femeie, de-ai cunoaşte

Darul dat de Trinitate

S-ar aprinde-n tine dorul

Pentru căile curate

Şi ai fi mereu deschisă

Pentru sfintele poveţe

Şi l-ai accepta pe Duhul

Să te-ndrume, să te-nveţe."

****

S-a produs apoi minune

În acea zi, la fântână

Femeia samariteancă

A primit de Sus Lumină

Căci Mesia – Domnul slavei

I s-a revelat solemn

Şi i-a spus cum poate-ajunge

La un trai curat şi demn...



I s-a revelat ca om,

Ca Profet şi Împărat

Şi-a-nvăţat-o ce înseamnă

Viaţa de răscumpărat

A aflat că pocăinţa

E o stare minunată

Că fiinţa ce-a aflat-o

N-o respinge niciodată.



I-a mai spus că-nchinăciunea

Ce produce conectare

Cu Părintele Luminii

Şi cu stări de desfătare

E în duh şi-n adevăr,

E răspuns la tot ce face

Creatorul pentru noi

Să avem în inimi pace,



E reacţia normală

La cascada de iubire

Ce vine din plaiuri sfinte

Cu unde de fericire

Cei ce Tatălui înalţă

De oriunde rugi curate

Fi-vor binecuvântaţi

Cu trăiri înmiresmate.



Şi-a-nţeles samariteanca

Tot ce-i spuse Călătorul

A-nţeles că doar în El

Fericit e viitorul

Şi în ceasul cercetării

L-a primit cu bucurie

Pe Mesia, Prinţul păcii

Şi izvor de apă vie.



Exaltarea ce cuprinse

Inima-i împovărată

I-a produs o uşurare

S-a simţit eliberată

Dulci fiori o inundară

Şi s-a hotărât pe loc

Să-şi urmeze Salvatorul

Şi prin ploaie şi prin foc...



Nu se înşela femeia

Ştia că-i ceva real,

Ştia că de-acum încolo

Va avea nou ideal

"Îmi voi lămuri bărbatul"

Zise ea cu hotărâre

"Să accepte şi el darul

Dat de Fiul din iubire."...



Clocotea în ea dorinţa

De-a vesti la cât mai mulţi

C-au acces la mântuire

Cei bogaţi şi cei desculţi

N-a mai vrut să stea acolo

Să ia din fântână apă

Ci s-a dus ’napoi în sat

Misiunea s-o înceapă...



"Haideţi să vedeţi profetul

Ce mi-a spus trecutul meu

Sunt convinsă că-i Mesia,

Că e Fiu de Dumnezeu."

Şi-ndemna pe fiecare

Să lase preocuparea,

Să plece să se-ntâlnească

Cu Acel ce dă salvarea...



Iar lucrarea începută

A avut un larg ecou

Mulţi au vrut să Îl cunoască

Pe Cel ce dă spirit nou

Şi s-au dus să-L întâlnească,

Să primească şi ei darul

Ce poate să-nnobileze viaţa

Şi s-aline tot coşmarul.



Ei L-au invitat apoi

Să rămână în cetate,

Să arate şi la alţii

Calea spre integritate

Şi-a stat două zile-acolo

Predicând cu elocvenţă

Despre felul cum se intră

În a Tatălui prezenţă.

****

Ca femeia din Sihar

O, creştini, purtaţi oriunde

Vestea că-n Isus aflăm

Pace cum nu e niciunde

Celor ce se cred rataţi

Arătaţi-le Lumina

Ce ucide bezna groasă,

Care spală toată vina...



Spuneţi cum v-a scos Hristos

Din neant, din agonie

Cum v-a pus în inimi dorul

Pentru sfânta-mpărăţie,

Cum puteţi răbda insulte

Şi furtuni ce dau năvală

Cum puteţi s-aveţi credinţă

Chiar când vine crunta boală...



Sigur că va fi nevoie

De jertfă şi pasiune

Atunci când aţi vrea să faceţi

O frumoasă misiune

Poate că va trebui

Să luaţi din timpul liber

Să mergeţi imediat

Unde zice-al vostru Lider...



Dar se merită efortul

De-a da lumii o speranţă

De-a vesti cu drag de pacea

Ce creează siguranţă

Nu uitaţi că munca voastră

E apreciată-n Cer

Şi de oştile cereşti

Şi de veşnicul Vier...



Căci treziri spirituale

Vor fi roadele lucrării

Mulţi deschide-s-or spre Har

Şi vor spune "Da" chemării

Se va bucura tot Cerul

Că ştiţi rostul şi menirea

De-a face cunoscut

Ce rod dă neprihănirea.



AMIN!

George Cornici/ Mai, 2007