Poezie Tobogan sau trambulină?

Mă-ndeamnă-un tobogan la meditare

Cu scara sa ţâşnind spre vertical,

De unde-o coborâre-ameţitoare

Sfârşeşte într-o groapă, punct final.



Alte imagini stăruie-n lumină

Şi parcă-l văd aievea pe schior

În coborârea lui pe trambulină,

O coborâre transformată-n zbor.



Două ascensiuni stau să înceapă,

Urmate-apoi de două-alunecări:

Una se curmă însă brusc,î n groapă,

Iar cealaltă-ţi dă aripi spre zări.



Urcăm în viaţă, treaptă după treaptă,

Pe un traseu de zbucium şi de foc

Spre cota maximă, ce ne aşteaptă

Când anii împlinirilor se coc.



Urmează-apoi declinul biologic

Sfidând, netulburat, orice demers,

Marcat acut de gongul cronologic,

De o numărătoare-n sens invers.



Dacă alegi în viaţă toboganul,

În groapă vei sfârşi, neîndoios,

Dar trambulina-ţi poate da elanul

Spre cer, spre veşnicie, spre Cristos.



Pe tobogan coboară orişicine

Fără restricţii sau regulament,

Însă la trambulină, vezi tu bine,

Trebuie-o viaţă de antrenament.



Dar tu alege totuşi trambulina

Ca să te smulgi din lutul efemer,

E şansa ta să întâlneşti Lumina

Când vei fi propulsat de ea spre cer.



Amin

Vulcan, 14 mai 2007