Poezie Grăbește-te, iubire

Grăbește-te iubire, curând plecăm la drum

Dorita Dimineață s-apropie de-acum,

Dezbracă-te de toate lumeștile poveri

Îngroapă-ți în uitare durerile de ieri

Și-aruncă toate-a lumii bicisnice comori...

Nebunii să le-adune, fă-ți pașii mai ușori

Renunță la podoabe, le-aruncă la săraci

Doar unica podoabă a lacrimei s-o-mbraci.

Cu roua curăției privirile să-ți speli

Pe veci să piară urma trecutelor greșeli

Cu ultimul adio sărută ce-a fost drag

Și nu privi în urmă când trecem peste prag.



- Ne-a fost frumos tot drumul de când ne-am întâlnit

Dar cel de-acum e veșnic nespus mai strălucit.

A fost frumoasă viața din care-acum zburăm

Nebănuit mai dulce e care-o-ntâmpinăm.

- Împarte și mai grabnic tot ce mai datorezi

Din tot ce-ai strâns pe lume nimic să nu-ți păstrezi.

Despovărați de toate să ne desprindem goi

- Tot ce-am trimis nainte, ne-așteaptă pe amândoi.