Poezie Visare (1)

"visele nu se risipesc,dar

nici nu zboara daca nu le dai aripi..."

Pablo Neruda,







A visa e fericire,deci visează nencetat

Fă chiar de întreaga viata ceva ai de asteptat

Om cu vise se hrăneşte,fără ele-i disperare

Viata,ea nu mai exista ,nici un sens ea nu mai are





Fă-ţi tu haina ta din vise, ascultă suflete viu

Cu bogăţii vei rămâne ,vesnic ca într-un pustiu

Dacă vrei haina cu vise asa o crează sfântul

Te bucuri de-n buzunare este ca să -ti bată vântul



Din vis, iubire de viaţă ţi-e dată pe acest pământ

Iubesti oameni,lucruri,fapte ,totul pare ca e sfint

Din vis te întorci cu o putere nestiută de vreun ateu

Sadită fiind de unul, atotputernic Dumnezeu





Alergă într-una prin visare,de nu o faci ,o sa-ţi dispara

Prin stăruinţă vezi ’nainte adevărata primăvară

Deci nu lăsa a tale vise pierdute ele niciodată

Fara de ele spune-mi mie ,viata ce îţi mai arată





Visu-i etern precum speranta şi ce visezi ai la sfârşit

Far’ vis etern răspunde-mi mie,ce-n lumea asta ai iubit

Pustie lumea va rămâne asa în cuvânt să ştii e pus

Pe ea rămâne-va dor umbra şi paşii blânzi ai lui Isus