Poezie TERORIST DEVENIT APOSTOL

PRIGONITOR DEVENIT APOSTOL



Faptele Apostlilor 9: 1-30

**********************

Sângele vărsat pe cruce

Poate transforma trăiri

Le schimbă din temelie

Să guste din înnoiri

Şi urmeaz-apoi vieţi

De totală consacrare

Fiului ce s-a jertfit

Să ne dea răscumpărare.



Harul revărsat pe Terra

Pentru lumea răzvrătită

A recuperat fiinţe

Din starea nenorocită,

Din mocirla făr’delegii,

Din noianul de păcate

Şi-astfel mii şi milioane

Au trăit vieţi curate.



Vom lua astăzi un caz

Cunoscut de fiecare

Unde vom vedea pe Saul

Răspândind cruntă teroare

Cei ce deveneau creştini,

Deveneau şi ţintă vie

Pentru un iudeu fanatic

Străin de Împărăţie...



Misiunea lui atunci?:

Să sufle ameninţare

Şi apoi cu sânge rece

O punea în aplicare

Se ducea până departe

Să îi prindă pe creştini

Nu vedea în ei nimic

Nici iubire nici lumini...



Îi considera eretici,

Un pericol pentru ţară

Pentru el credinţa lor

Era doar o grea povară

Mulţi au fost ucişi cu pietre

Alţii-au suferit cumplit

Dar îi susţinea un gând:

Şi-al lor Rege-a suferit.



Dubla lui cetăţenie

Îl făcea om cu renume

Dar era călăuzit

De pornirile-i nebune

Când pe Ştefan l-au ucis

A fost martor ocular

A încuvinţat tăcut

Acel act meschin, murdar.



Se ducea la sinagogă

(Era fariseu convins)

Dar acea înverşunare

Ce în suflet s-a aprins

Îi dădea imbold să lupte

Să distrugă creştinismul

Nu-şi ţinea-n secret lucrarea,

Nu îşi ascundea cinismul.



De statură era mic

Dar lăuntrul lui hain

Era plin de simţuri crude

Pentru sufletul creştin

Furia ce îl cuprinse

Nu voia s-o potolească

Scopul lui suprem era

Adunarea s-o zdrobească.



Cunoştea Scriptura bine

Dar interpretarea dată

Îl împiedica să vadă

Care-i calea-adevărată

Cât priveşte pe Hristos

I-a negat dumnezeirea

Nu i-a înţeles lucrarea,

Nu i-a înţeles jertfirea.



Om cu vastă-nvăţătură

L-au primit în Sanhedrin

A-nvăţat la şcoli înalte

Dar era de ură plin

Marii preoţi şi bătrânii

Prin scrisori de aprobare

L-au trimis în misiune

În demonica lucrare.



(Aşa lucră Lucifer:

Dă orbire sufletească

Inima e cucerită

De-o intenţie drăcească

Dă lucrări de rătăcire

Ce produc nenorociri

Căci le-mbracă-n amăgire

Şi în false străluciri...



Mulţi au devenit unelte

În a lui mână murdară

Iar pe mulţi i-a ameţit

C-o doctrină seculară,

Cu o formă de credinţă

Îmbrăcată în tradiţii

Şi-i bazată doar pe datini

Şi pe multe interdicţii.)



Dar să-l urmărim pe Saul

În drumul lui spre Damasc

El voia creştini striviţi

Precum strugurii în teasc

El voia să-i nimicească

Să nu se audă-n lume

Nici cine a fost Hristos,

Nici rostit al lui sfânt Nume.



Şi-a urmat călătoria

Lungă – de vreo şapte zile

Era clar că-n viaţa lui

Lucrau forţele ostile

Frenezia ce-l cuprinse

Sporea zilnic în oroare

Dar ciudat: era convins

Că-İ dă Tatălui onoare.



El credea că va ajunge

În Damasc să împlinească

Planul conceput de el

Pe creştini să-i nimicească

Nu-i trecură lui prin minte

Că Stăpânul Creator

Are-un plan al Lui – măreţ:

Să-l făcă ambasador,



Să Îl reprezinte-n lume,

Să fie misionar

Să predice despre darul

Ce se capătă prin Har,

Să predice vestea bună

Acasă şi-n ţări străine,

Să sădească-n oameni dorul

Pentru stările divine...



O, ce Tată bun avem!

El dă şansa la oricine

Să-şi restaureze viaţa

Din mocirla de ruşine

Nu vrea moartea celor răi,

El îi vrea recuperaţi,

Vrea din partea lor slujire,

Vrea să-i vadă consacraţi...



Amănuntele-ntâmplării

Le găsim în Fapte nouă

Şi-L vedem pe sfântul Tată

(Ce-a creat şi sori şi rouă)

Cum trimite o lumină

De intensă strălucire

Iar rebelul Saul cade

La pământ în năucire...



Nimic n-a văzut în jur

A orbit; apoi un glas

I-a vorbit cu îndrăzneală:

"A sosit acela ceas

Să-ncetezi împotrivirea

Şi prigoana ta cea cruntă

Cred că ştii cine-ţi vorbeşte:

E ISUS ce azi te-nfruntă...



E Mesia...chiar Mesia

Deschide urechea bine

Când i-ai torturat pe fraţi

Tu M-ai torturat pe Mine

Orice piatră aruncată

Să ucidă vreun creştin

M-a atins în trup şi-n suflet

Şi mi-a dat tristeţe, chin.,



Orice lovitură dată

La vreo soră, sau vreun frate

Când mergeai în misiune

Mai aproape, mai departe

Era dată nu doar lor

Ci lovea-n dumnezeire

Dar să ştii: tu chiar acum

Poţi obţine izbăvire."



A rămas perplex iudeul

A ştiut că e Mesia

Şi-a ştiut că-şi va schimba

Şi gândirea şi solia

"Spune-mi Doamne ce să fac?"

A-ntrebat el din ţărână

"Vreau de-acum doar voia Ta

Să îmi fie-n veci stăpână,



Vreau să Te slujesc cu zel

Chiar de-aş suferi ocară

De l-ai mei compatrioţi

Din ţară şi din afară

Sunt de-acuma al Tău rob

Te urmez oriunde-ai merge

Iar Cuvântul Tău curat

Îmi va fi suprema Lege...



Chiar de-aş suferi cumplit

Nu mă mai despart de Tine

Sunt la dispoziţia Ta

Vreau să fac de-acuma bine

Iartă-mi tot trecutul negru

Îmbrăcat în murdărie

Şi mi-l spală-n jertfa-Ţi sfântă

Vreau să-Ţi fiu o mărturie."



(O, ce tainice lucrări

Face-al nostru bun Părinte

Când El vrea să cucerească

O inimă şi o minte!

L-a zdrobit total pe Saul,

I-a zdrobit înverşunarea

Şi apoi a pus în el

Dorul sfânt şi consacrarea,



L-a trântit să ştie bine

Cine e-n control în lume

I-a învins firea semeaţă

Ca apoi să îl îndrume

Şi i-a pregătit lăuntrul

Să accepte-a Lui chemare,

Să fie unealta Lui

În divina Lui lucrare...



Dac-a vrut să-i aresteze

Pe creştinii din Damasc

Să-i striveasc-apoi pe toţi

Precum strugurii în teasc

Iată c-a sosit şi ceasul

El să fie arestat

Să poată s-asculte glasul

Celui care-a înviat.)



Şi l-au dus apoi pe Saul

În Damasc – cetatea mare

Blând, umil şi biruit

Dar convins de-a lui salvare

N-a mâncat nimic trei zile

Ci plecat în rugăciune

Mulţumea lui Dumnezeu

Pentru nouă viziune.



Încă se ruga fierbinte

Când sosiră Anania

El era creştin cucernic

Ştia bine ce-i frăţia

"Frate Saul" – zise el

"De la Tatăl am cuvânt

Că-i primi ’napoi vederea,

Că-i fi plin de Duhul sfânt."



Solzii de pe ochi căzură

Ce moment şi ce fiori!

Şi-a văzut în locu-acela

Şi pe fraţi şi pe surori

Apoi l-au îmbrăţişat,

L-au primit în rândul lor

Şi-L glorificau pe Tatăl

Ce-i în veci biruitor.



Şi-a urmat o transformare

Radicală-n viaţa lui

Cu totală dedicare

Da onoare Domnului

Numele şi l-a schimbat

Ca un semn că vrea de-acum

Să trăiască altă viaţă,

Să dea Cerului parfum...



Şi vestea cu îndrăzneală

Despre Harul minunat

Prin care şi el – rebelul

Din abis a fost ’nălţat

Şi-ndemna pe toţi acei

Ce aveau un trai păgân

Să-L accepte-n viaţa lor

Pe un bun, etern Stăpân...



Toate le vedea acum

Numai prin ochii credinţei

A-nţeles că va parcurge

Supus drumul suferinţei

Şi c-aceste suferinţe

Nu sunt vrednice-a fi puse

Alături de stări cereşti

Şi de bucurii nespuse...



Au urmat lucrări frumoase,

Lucrări binecuvântate

Toate le făcea cu-n zel

Cu sursa-n divinitate

A călătorit aproape,

A călătorit departe

Predicând cu patos sfânt

Despre viaţă, despre moarte...



A plantat biserici multe

Pline toate cu Duh Sfânt

Era tare-n rugăciune

Era tare şi-n Cuvânt

Cine-i asculta mesajul

Rămânea înmărmurit

El vestea despre Hristos

Care-n chinuri a murit,



Dar accentua tot timpul

Că-nvierea-İ glorioasă

E triumful Trinităţii

Şi imbold pentru Mireasă

Mulţi aflând de convertire

S-au predat cerând botezul

Şi-au schimbat felul de viaţă

Înnoidu-şi caracterul...



Iar în scrierile sale

Incluse în Cartea Sfântă

Găsim taine şi principii

Care sufletul încântă

Teologi şi oameni simpli

Află hrană consistentă

În epistolele scrise

Cu atâta competenţă!



Da, a fost prigonitor

Al Bisericii primare

Dar a devenit apostol

Prin a Lui Isus lucrare.

FIUL despre care-a scris

Cu atâta elocvenţă

L-a transpus pe totdeauna

În a Tatălui prezenţă.



A lăsat în urma lui

Pildă vie de trăire

De-i urmăm învăţătura

Vom da Tatălui cinstire

Toate vorbele rostite,

Toate poveţele date

Ne ajută să trăim

Viaţă de integritate.



De la Pavel învăţa-vor

Generaţii viitoare

Cum să meargă pe cărarea

Care duce la splendoare

Vor călca pe urma celui

Ce-a călcat pe-a lui Hristos

Din momentu-n care Harul

L-a făcut un credincios.

****

Şi-astăzi Dumnezeu lucrează

Pentru-a smulge cu braţ tare

Fiinţe ce s-au prăbuşit

În bezna năucitoare

Toţi acei ce se predau

Vor gusta din stări divine

Şi vor fi o veşnicie

Alături de Cel ce vine.



AMIN!



George Cornici/ Aprilie, 2007