Poezie Maturitate spirituală

Născuţi din nou, prin har dumnezeiesc,

Păşim timid în noua existenţă

Înconjuraţi de cei ce ne hrănesc,

Dându-ne laptele duhovnicesc,

Şi ocrotiţi de-a Tatălui prezenţă.



Ne bucurăm de ceea ce simţim,

Cu inocenţa vârstei neştirbită,

Însă uităm adesea să păşim

Şi, tot hrăniţi cu lapte, noi trăim

Într-o copilărie prelungită.



Când ne-am născut Tatăl S-a bucurat

Şi ne-a îmbrăţişat pe fiecare,

Dar ne vrea mari, să dăm ce-avem de dat,

Cu noi El are-n vie de lucrat

Iar lipsa creşterii din noi Îl doare.



E cazul deci să ne maturizăm,

Să ne hrănim de-acum cu hrană tare,

Cu râvnă vie-n vie să intrăm,

Tata ne dă unelte să lucrăm

Căci ne-am născut să creştem în lucrare.



Noi suntem fii, suntem moştenitori

Ai Ţării veşnice, străluminate,

Avem, prin Testament, în cer comori,

Dar vom intra în drepturi, posesori,

Doar când ajungem la maturitate.



Haideţi să ne grăbim să creştem mari,

Haideţi să părăsim copilăria,

Lucrarea-n vie nu-i pentru sugari,

Cu hrană tare fi-vom şi noi tari,

Tata ne-aşteaptă-n câmp, se sapă via.



Amin

Vulcan, apr.2007