Poezie PAN LA CAPAT...

PÂN’ LA CAPĂT...



Pân’ la capăt să răbdăm

Valuri grele şi ispite

Pe Hristos să-L aşteptăm

Toţi – cu suflete albite.



Să călătorim spre stele

Cu elan şi dor nestins

Chiar de-avem şi clipe grele

Ştim că Domnu-i neînvins.



Pân’ la capăt să purtăm

Crucea vieţii cu răbdare

Traiul nostru să-l ornăm

Doar cu fapte-atrăgătoare.



Mult nu este până vine

Domnul gloriei cereşti

Să ne ia în zări senine

În palate-mpărăteşti.



Dac-am început în Duhul

Tot în El să şi sfârşim

Cu Isus e uşor jugul

Prin El ne desăvârşim.



Ni se cere să fim vrednici

Pân’ la capăt – ştim prea bine

Să fim buni, să fim cucernici

Să-L slujim pe Cel ce vine.



Unii şi-au pierdut răbdarea

Pe drumul spre veşnicie

Dar vor pierde-ncununarea

Din sfânta Împărăţie.



Alţii-au părăsit cărarea

Din motive puerile

N-au avut încredinţarea

Că pot bate oşti ostile.



Pân’ la capăt să parcurgem

Acel drept şi-ngust traseu

Doar pe el putem s-ajungem

La slăvitul Dumnezeu.



Tatăl ne va da putere

Să călătorim spre ţel,

Să trecem prin Înviere

Spre mirificul Betel.



Pân’ la capăt! Nu-i lozincă

Ci-i al nostru ideal

Vrem să stăm numai pe Stâncă

Şi s-ajungem la final.



Nu abandonăm slujirea,

Nu dorim alţi dumnezei,

Nu ne săturăm gândirea

Cu nefastele idei.



Ce-am primit prin ispăşire

Vom păstra cu drag în noi

Pân’ la capăt cu iubire

Mergem cu sfinţii eroi.



Nu ne-oprim la jumătate

Ştim ce ne aşteaptă Sus

Stăm în sfânta Unitate

Şi ne bucurăm nespus,



Stăm cu Domnul Învierii

El ne va-nvia şi-apoi

În tărâmul Primăverii

Vom gusta din daruri noi.



Pân’ la capăt vom învinge

Piedici mici şi piedici mari

Duhul slujbei nu-l vom stinge

Cu el fi-vom temerari.



O, ce taină! Ce lucrare!

Căci sfârşitul va-nsemna

Început de sărbătoare

Cu Hristos în slava Sa.



16 Aprilie, 2007