Poezie Vestire

Prietene, ți-a spus vreun om, vreodată,

că e un Dumnezeu și-o judecată?

De n-ai crezut solia cea de Sus -

cum pentru tine-a pătimit Isus,

tu vei răspunde-n clipa-nfricoșată.

Și unde ai să fugi? În lumea toată

nu e un loc să te ascunzi de El!

Acum te cheamă Domnul blând, ca Miel,

însă Acel ce-i azi Mântuitor

va fi atunci un "foc mistuitor"!

Cu cât mai mult spre tine se-ndreaptă

minuni și semne și-ocrotire rară,

cu-atâta tu vei fi mai vinovat

în Fața Celui fără de păcat.

Atuncea... se vor aduna popoare

în lung și-n lat la Judecata mare

și când se va striga numele tău,

când ai să vezi tu cât ai fost de rău,

că iadul ți-este partea blestemată,

fără putință să mai scapi vreodată,

vei izbucni-ntr-un plâns sfâșietor.

Dar Mielul blând va fi...Judecător!

Vei implora: "- O,Doamne, dar ai milă!

ai milă de ființa mea umilă!

Că ești,eu, Doamne, Tată,n-am știut!

Eu am crezut ca totul este...lut."

-"Ba ai știut! Era un dor în tine

ce suspina adesea după Mine.

Mereu,mereu tu l-ai ținut închis

și dorul după Mine l-ai ucis...

Ești vinovat de a-ți fi ucis credința,

De a-ți fi redus doar la pământ ființa.

Acuma, nu-i așa? strigi: "Doamne,Tată!"

"Mi-ai fost prieten tinerețea toată!"

Să vină ai tăi idoli să te scape,

prietenii de chefuri și de-agape,

prezicătorii-n care ai crezut,

mai -marii cei cu care-ai petrecut.

Și cine te credeai când Mă sfidai?

Ai vrea acum să fii cu Mine-n Rai,

dar, fiu risipitor, nepriceput,

acuma știi că ești pe veci pierdut?"

O, ce-ai să simți, sărmane muritor,

când auzi-vei Glasul tunător:

-"Luați-l! Aruncați-l în abis!"

și-n chinul cel de veci vei fi închis...?!

Acuma...ești aici și-asculți Vestirea.

Ce simplu ți se-oferă mântuirea!"

Nu-n foc, cutremur, trăsnet ori război,

ci-n pace, Dumnezeu venind spre noi,

te-mbie să iei Pâinea, Apa vie,

să ai de-acum a Slavei garanție,

să-L recunoști drept Dumnezeu acum

și să apuci pe-al mântuirii drum.

Această clipă-i cât o veșnicie:

Mântuitorul încă te îmbie

să lași acuma viața de păcat

și pentru veci de veci să fii salvat.

Dar dacă te-mpietrești și dacă-amâi

și dacă tot cel care-ai fost rămâi,

în Ziua Judecații de pe urmă,

să știi că orice șansă ți se curmă

căci n-o să aibă nimeni un cuvânt

de apărare-n Fața Celui Sfânt.

Zadarnic ai să strigi cu fața plânsă,

când ai respins cereasca mână-ntinsă.

Dar...dacă prinzi în clipa cea de față

eterna șansă de-a intra în Viață,

în Ziua de Apoi, la Judecată,

vei sta în fața Lui: tu - fiu... El - Tată...