Poezie DORUL MEU ESTI TU...

DORUL MEU ESTI TU...



Atat de mult i-a trebuit inimii sa-nteleaga,

Ca numai dragostea e-acel fior care de cer o leaga,

Si tot iubirea este si tainicul simtamant,

Ce-uneste doua inimi spre un ceresc avant...

Nu poate lumea-aceasta atat de trecatoare,

Sa tina prizoniere sufletele in stransoare.

Un mare glas le cheama sa se elibereze,

Si spre-un taram etern sa poata sa viseze.

Inima mea si-a ta unite vor porni,

Spre Dumnezeu departe-n acea frumoasa zi,

Caci au batut la fel aici jos pe pamant,

Si au cantat cu dor dup-un liman preasfant.

Si una pentru alta au fost surori de viata,

Caci vor zbura-mpreuna in marea dimineata.

Cand Dumnezeu, cu duiosia unui Tata iubitor,

Le va gasi stand impreuna pe albul norisor,

Inima mea, emotionata, va spune-atunci asa:

"Atat de mult eu am iubit inima sa!"

In zilele cand ma sfarseam de-atata dor,

Strigam spre Tine, Doamne, dupa un ajutor.

Caci dragostea e-un sentiment ce trebuie pretuit,

Ca pe-o comoara il pastrezi in inima pe cel iubit...

Nu vrei pe-altcineva in ganduri si in vise,

Doar sufletul pereche te urca-n paradise...

Fie ca Domnul sa vada iubirea inimilor noastre,

Si sa ne duca pe-amandoi la El, sus, printre astre...