Poezie Tâlcuirea

TÂLCUIREA



Dionisie Giuchici

vol. 1 - "Domnul, nu eu!"



Ca unii, spre a lor pierzare

Dau tâlcuirea celor sfinte

Cu omenească-interpretare

Lipsiţi de-a Duhului lucrare

Ei vin cu iscusita minte.



Aşa cum Petru ne arată

-Şi-aceasta, e adevărat,-

Că Evanghelia curată

Ne-a fost de sus din ceruri dată

Cuvântul veşnic, inspirat.



Şi tot prin Duh se tâlcuieşte

Al Lui dumnezeiesc citat.

Dar unde Duhul Sfânt lipseşte

Sărmanul om se rătăceşte

Oricât ar fi de învăţat.



Priviţi scrierile creştine

Pe care Petru le-a numit

Cu greutate ,"pauline"

Dar nu sunt pentru orişicine

Uşoare pentru tâlcuit.



Veniţi să facem o testare

Cu fraţii noştri din Corint,

Căci dragostea e cea mai mare

Şi-acum şi-n viaţa viitoare

Iubire ,"lacrimă de-argint"



Ea nu se umflă de mândrie,

Ea nu se bucură de rău,

Căci dragostea-i din veşnicie,

Ea e izvor de apă vie

Ce curge chiar din DUMNEZEU.



E paşnică, e răbdătoare,

În dragoste găseşti credinţă,

Prin ea din lumea trecătoare

Zburăm spre viaţa viitoare

Căci ea e steag de biruinţă.



Ea e uleiul chibzuinţei,

Ce arde-n noaptea privegherii,

E haina care-o-mbracă sfinţii,

Ea este flacăra dorinţei

Ce arde-n dorul aşteptării.



Nădejdea care nu mă înşeală

Căci dragostea lui DUMNEZEU

Prin Duhul Sfânt ne-a fost turnată

Această taină minunată

Ce-n suflet o simţim mereu.



E roada pomului vieţii,

E roada Duhului primit,

E frumuseţea frumuseţii,

Parfum din zorii dimineţii

De la ISUS cel răstignit.



Prin ea vom câştiga vecia,

Prin flacăra ce nu se stinge,

Căci dragostea este făclia,

Lumina vieţii, bucuria,

E DUMNEZEU care învinge.



E de origine cerească,

Nu e din lut, nu e din fire,

Căci dragostea dumnezeiască

Prin Duh ni-e dată ca să crească

Prin Duhul Sfânt ca moştenire.



Prin DUHUL SFÂNT se dă iubirea.

Prin DUHUL SFÂNT care-l primim,

Prin DUHUL SFÂNT, Dumnezeirea

Transforma sângele şi firea

Şi-astfel ne face să rodim.



Prin DUHUL SFÂNT, prin plinătatea,

Ce la Rusalii s-a revărsat,

Se naşte-n inimi bunătatea,

Şi dragostea şi unitatea,

Şi omul nou cu-adevărat.



Prin DUHUL SFÂNT, dar întrebarea:

Eşti botezat? sau doar umbrit?

Simţit-ai tu în piept lucrarea?

Puterea sfântă, cercetarea

Ca sfinţii care L-au primit?



Ai tu vorbirea-n limbi străine

Ca semn că El te-a botezat?

Simţeşti tu DUHUL SFÂNT în tine

Ca un izvor de ape line

Ce se revarsă neîncetat?



Ai tu puterea Cincizecimii?

Ce fel de dar HRISTOS ţi-a dat?

Eşti pom cu frunze şi cu roade?

Eşti tu pescar să tragi năvoade?

Sau eşti smochinul cel uscat?...



Căci DUHUL SFÂNT ce-n noi rodeşte

Şi schimbă firea în altoi,

Şi daruri sfinte dăruieşte

Şi-aceasta după cum voieşte

Se manifestă El prin noi.



Le dă la unii cunoştinţă,

La alţii, dar de proorocie,

Înţelepciune, iscusinţă,

La alţii darul de credinţă

De sus din cer din veşnicie.



Vorbirea-n alte limbi străine

Şi semn şi dar şi tâlcuire,

Căci peste cetele creştine

Şi astăzi porumbelul vine

Cu slavă şi cu strălucire.



Sunt multe manifestări sfinte,

Sunt multe daruri, multe sunt,

Ce curg din dragostea fierbinte

Ca sfaturi şi învăţăminte

Ce vin direct din DUHUL SFÂNT.



Căci Pavel face comparaţii,

Iar unii înţeleg greşit,

Când spune despre inspiraţii,

De daruri sau de revelaţii

Aici e greu de tâlcuit.



Chiar de-aş vorbi în limbi străine,

Şi munţii chiar să-i mut din loc,

De n-am iubirea Lui în mine

Sunt ca o casă în ruine

Ce-i arde temelia-n foc.



Chiar dac-ar fi să-împart averea

Şi trupul jertfă să-l ridic,

Chiar dac-ar fi să am puterea

Ce vindecă la toţi durerea

Fără iubire sunt nimic.



De-aş poseda orice ştiinţă

Din taina de la început,

Şi proorocie, si credinţă,

Şi-oricâtă sfântă cunoştinţă,

Fără iubire sunt pierdut.



Să fie oare anulate

Aceste daruri şi scântei?

Sunt darurile vinovate?

Sau sunt greşit interpretate

De unii slujitori atei?



Acelaşi Pavel care neagă,

Aşa cum la-nceput apare,

Această taină o dezleagă

Şi scrie ca să se-nţeleagă

Adevărata-interpretare.



Umblaţi şi după daruri, deci,

Dar mai ales să proorociţi,

Să mângâiaţi şi să zidiţi,

Prin DUHUL SFÂNT să-i sfătuiţi

Pe-acei ce vor trăi în veci.



Eu aş dori ca peste toţi

Să vină DUHUL SFÂNT de sus,

Să creşteţi şi să fiţi maturi,

Aşa ca sfinţii din Scripturi,

Având tăria în ISUS.



Nu. Pavel n-a tăgăduit

Cerescul dar, Botezul Sfânt.

Dar el aşa cum a primit

Pe-acestea două le-a 'mpletit

Căci două taine, două sunt.



E roada care în smochin

Cu frunze e acoperită,

Dar dacă numai frunze vin

Nu eşti adevărat creştin,

Tu nu ai inima smerită.



Iar dacă vrei smochine doar,

Să ştii că fără frunze, pică

Nu poţi să zici: "eu roade vreau!

Căci roadele dulceaţă dau,

De daruri fug, de dar mi-e frică."



HRISTOS ISUS ne dă lumină

Ca să privim mai sus de fire.

Nu daru-i rău, nu-n dar e vină,

Nu-n apa vie cristalină

E pată - că eu n-am iubire.



Nu daru-i piatra poticnirii

Ci inima neroditoare.

Tu, omul cărnii, omul firii,

Că n-ai rodit roada iubirii;

Tu eşti arama sunătoare.



Nu a vorbi în limbi străine

Şi-a prooroci, e ceva rău;

Nu asta-nseamnă tâlcuirea,

Nu darul sfânt, ci eul, firea,

Ne lasă fără DUMNEZEU.



Credinţa-i oare vinovată

Prin care munţii pot să-i mut?

De n-am eu dragoste curată,

Eu sunt doar schelă înălţată

Prin care casa s-a făcut.



Aici se strecură greşeala

Şi sfatul multor hulitori,

Aici pătrunde îndoiala,

Aici se-ncurcă socoteala

La foarte mulţi predicatori.



Din ramurile înflorite,

Din pomul binecuvântat,

În multe adunări vestite

Aceste daruri sunt oprite

Predicatorii le-au tăiat.



Ei vor în DOMNUL să rămână

Desăvârşiţi, prin roade doar,

Având din umeri doar o mână,

Că cealaltă este păgână,

Uscată fără nici un dar.



Ei vor ca să le bată-n pleoape

Un singur ochi spre Paradis,

Acum când DOMNUL e aproape

Ei merg doar cu un ochi pe ape

Căci ochiul celălalt e-nchis.



Ei vor cu-o singură ureche

S-audă glasul Celui Sfânt,

Şi uită legea Lui cea veche

Căci DOMNUL le-a făcut pereche

Făpturile de pe pământ.



Dar numai daruri fără roade?

Se poate numai un picior?

Aceasta Pavel vrea să spună

Căci fără roadă eşti minciună

Eşti un chimval zăngănitor.



Eşti verde numai jumătate,

Iar restul- putred şi uscat;

De n-ai iubire, bunătate,

Şi înfrânare la păcate,

Ai riscul ca să fii tăiat.



De n-ai în tine bucuria

Şi pacea care ne-a cuprins,

În încercări -credincioşia-

Răbdarea, care-i temelia,

De n-ai acestea, eşti învins.



Chiar dacă faci minuni spectrale

Şi munţii dacă i-ai mutat,

În ziua revenirii Sale

Tu vei rămâne jos în vale

Căci fără lege ai lucrat.



Ai vrut c-o singură aripă

Să treci de munţii cei stâncoşi,

Cu îmbuibare şi risipă

Ai neglijat măreaţa clipă

Vegherea celor credincioşi.



Ai vrut ca să respiri viaţa

Cu un plămân spiritual,

Şi ai lăsat ca norul, ceaţa,

Să-ţi ia parfumul şi dulceaţa

Te-ai înecat la ţărm, la mal.



Aşa cum pân-aici am spus

Prin inspiraţie primită,

Că dragostea este de sus

Din DUHUL SFÂNT, de la ISUS,

Şi-aceasta ne-a fost dăruită.



Că dragostea e rod ceresc

Ce schimbă omul vechi în nou.

Şi din Adam, din om firesc

Îl face om duhovnicesc

Să-i semene lui DUMNEZEU.



Iar darurile sunt unelte

Ce-nalţă zidăria-n sus.

Ciocane care sfarmă stânci,

Mistrii şi dălţi în văi adânci,

În mâini la sfinţii lui ISUS.



Prin daruri DUMNEZEU zideşte

O casă unică sub soare,

O casă care se numeşte

BISERICA - ce străluceşte

Din pietre vii, scânteietoare.



Prin daruri, o Mireasă sfântă,

Cu haină alba de nespus,

E pregătită pentru nuntă

De zbor, spre patria cea sfântă

Să stea la dreapta lui ISUS.



Sunt două care împreună

Formează cercul inelar,

Căci DUMNEZEU nu-i "semilună"

El este soare şi cunună

El dă şi roade, dă şi dar.



Căci după cum avem picioare

Şi mâini, şi ochii sclipitori,

Se desfăşoară a Lui lucrare

Prin DUHUL SFÂNT în adunare

Prin fraţii sinceri, silitori.



"Îi veţi cunoaşte după roade!"

HRISTOS a zis de fraţii sfinţi,

Căci mărăcinu-i mărăcin,

Iar tu nu poţi să fii creştin

Să ai şi daruri şi arginţi.



Nu poţi să fii şi bun şi rău,

Izvor şi dulce şi amar,

Nu poţi să spui cu glasul tău

Şi laude pentru DUMNEZEU

Şi vorbe care-s fără har.



Nu poţi s-apuci pe două căi

Căci numai una duce-n sus,

Prin pocăinţă umilit

Chiar dacă ai de suferit,

Tu mergi pe cale cu ISUS.



Fii pom cu roade aplecat,

Fii plin de DUHUL SFÂNT, fii plin,

Chiar dacă unii te-au legat

Şi spun că nu-i adevărat

Tu dă dovadă de creştin.



Desăvârşeşte tot ce spui

Şi tot ce faci prin DUHUL SFÂNT

Prin dragostea lui DUMNEZEU

Să poţi învinge orice greu

Şi valul adunat de vânt.



Fă ca Aaron pe-al tău pieptar,

Ca cei de la Ierusalim,

Ia piatra care-nseamnă dar,

Iar cealaltă-n sfântul har,

E roada "urim şi turim."



Şi-astfel cu DOMNUL vei vorbi

Şi vei primi răspuns de sus,

Când pietrele vor străluci

Fii credincios, nu te-îndoi,

Căci e lucrarea lui lSUS.



Iar dacă nu primeşti răspuns

Sărmane Saul eşti pierdut,

Întoarce-te, că nu-i de-ajuns,

Chiar dacă eşti cu Duhul uns,

Ia-ţi dragostea de la-nceput.



Fă ca David şi nu mai sta:

"O, Doamne, fii al meu Pastor!

Toiagul şi nuiaua Ta

Mă va smeri, mă va-ndrepta,

Să pot ieşi biruitor!"



Cu stâlp de nor, cu stâlp de foc

Ne du spre Canaan în zbor,

Să trecem marea prin mijloc

Căci Tu ne-ai pregătit un loc

În ţara dincolo de nor.



Ne iartă orişice păcat

O, Tatăl nostru, Sfânt de Sus,

Pentru iubirea ce s-a dat

Şi sângele ce s-a vărsat

Din jertfa DOMNULUI ISUS.



AMIN