Poezie Judecata televizorului

Unii presupun c-aceasta

Ar fi icoana vorbitoare

Care amăgeşte lumea

Cu miraje sclipitoare.



Aşa îl acuză unii

C-ar fi forţa cea străină

Însă alţii îl admiră

Şi în faţa lui se-nchină.



Hai să-i facem judecata

Să ne dăm cu toţi părerea

Dacă-i vinovat să-l stingem

Să-i tăiem pe loc puterea.



Dar ce rău ne face

Acest renumit viţel

Ca să-l condamnăm la moarte

Fără drepturi de apel.



Ce fel de lucruri bune

Ne aduce în cămine?

Sigur, vor răspunde unii

Şi programele creştine!



Lucrurile se complică

În acest straniu aparat

În procesul condamnării

Şi-a ales şi avocat.



Avocaţi cu apărare

De-ar fi unu n-ar fi rău

Dar sunt mii şi milioane

Care-l apără pe zeu.



Că ne-aduce informaţii

Din domenii diferite

Despre oameni şi animale

Poţi şti lucruri felurite.



Pot vedea copiii monştri

Filme care-i îngrozesc

Urâciuni şi banalizme.

Nu-i nimic, e omenesc



E cultură,dragă frate

Chiar dacă te-apucă frica

Că se uită şi copiii

Şi părinţii şi bunica.



Unii se îmbolnăviră

Şi vă rog nu vă miraţi

Căci acei care se uită

Sunt de duhuri atacaţi.



Dar de unde fanatisme

Strigă-n glasul apărarea

Aparatul e ştiinţific

Nu-i batjocoriţi valoarea.



Şi procesul se dezbate

Cei ce-acuză sunt mai rari

Avocaţii apărării parcă

Sunt mai mulţi, mai tari.



Ei sunt după cum se vede

Cei din frunte, cei de sus

Cei ce-acuză aparatul

Sunt urmaşi ai lui Isus.



Ai greşeală, dragă frate

Strigă cei ce nu se tem

Numai voi sunteţi cu Domnul

Dar noi oare ai cui suntem?



Mai lăsaţi televizorul

Ce atâtea condamnări

Căci prin el vedem programe

De pe munţi, de peste mări.



Vezi alegeri, vezi războaie

Vezi atâtea nevăzute

Îţi îmbogăţeşti albumul

Minţii cu necunoscute.



Noaptea ţi se pare scurtă

Şi nimic nu poţi să zici

Căci icoana vorbitoare

Are parcă-n ea lipici.



Nici la masă nu te lasă

Stai cu ochii pironiţi

Vai ce dragoste, ce râvnă

Bieţii noştri pocăiţi.



Vin din nou acuzatorii

Şi ne strigă: Iubiţi fraţi

Oare vreţi pe două scaune

Şi cu doi stăpâni să staţi?



Comitetul şi păstorul

Pot să-nlăture necazul

După cum şi procurorul

Ia cu amănunt necazul.



Până nu se dă sentinţa

Să cunoască tot poporul

Căci cuvântul celui veşnic

E Cristos judecătorul.



Vai, aceasta ne uimeşte

Chiar aşa să fie oare?

Să rămână jos toţi fraţii

Care au televizoare?



Să răspundă-nvăţătorii

Prin scripturi, unde anume

Se vor duce credincioşii

Închinaţi mai mult spre lume.



Căci cine iubeşte lumea

E vrăjmaş cu Dumnezeu

Iată unul din decrete

Care ne apasă greu.



Oare n-aţi citit că lumea

Va dispare în talaz

Numai Dumnezeu ne scapă

De la moarte şi necaz?



Veniţi să zidim altarul

Rugăciuni şi înnoiri

Ca să scoatem Astarteea

Din adâncimea privirii.



Căci de nu, se stinge Duhul

Ca şi flacăra din sfeşnic

Şi vom deveni epavă

Fără Dumnezeul veşnic.



Nu consideraţi fanatic

Pe un frate veghetor

Căci apostolul şi Domnul

N-au avut televizor.



Tot ce vi se pare groaznic

Tot ce vi se pare rău

Lepădaţi din casa voastră

Şi slujiţi lui Dumnezeu.



Nu vă amăgească

Duhul lumii cu al lui torent

Căci televizorul nostru

Este Noul Testament.



Ridicaţi a lui antene

Mâini curate fără vină

Şi pe unda rugăciunii

Veţi primi din cer lumină.



Nu sunt basme, nu sunt glume

Noi avem televizor

Dacă ar prinde altă lume

Pe ecranul lui color,



Poţi vedea tot fel de monştri:

Duhuri care te-ngrozesc

Dar şi îngerii luminii

Ce lui Dumnezeu slujesc.



Să vezi lumea fericirii

În vedenie sau vis

Ca profeţii din vechime

Care ne-au lăsat în scris.



Iacov L-a visat pe Domnul

Şi a îngerilor scară

Şi mulţimile de îngeri

Cum se urcă şi coboară.



Daniel în cartea sfântă

Are una dintre file

Unde L-a văzut pe Domnul

Cel îmbătrânit de zile.



Vino ca să vezi mireasa

Şi Ioan a fost chemat

Pe un munte plin de slavă

În ţinutul minunat.



Pe ecranul viziunii

Acest frate credincios

A văzut atâtea lucruri

Arătate de Cristos.



Au văzut şi el, şi alţii

Şi vedea-vor toţi acei

Care au credinţa aicea

Aşa cum au avut-o ei.



Chiar dacă ochii noştri

Sunt acum împiedicaţi

Ca să vadă măreţia

Celor binecuvântaţi.



Nu vom renunţa la slava

Care Domnul ne-a promis

Vom vedea cu toţi odată

Minunatul paradis.



Pân-atunci, iubite frate

Până la măreţul zvon

Ia Scriptura şi citeşte

În acest televizor.



Scoate-l pe Dagon afară

Cu chemarea lui lumească

Că de nu pe toţi ai casei

Are să-i îmbolnăvească.



Nu privii la avocaţii

Care-l apără mereu

Tu te roagă, mergi cu fraţii

Care cred în Dumnezeu.



Sigur, lumea nu-nţelege

Şi ne crede chiar nebuni

Dar vă rog priviţi

În urmă la creştini.



Din străbunii ei s-au dus

Fără cultura dată de televizor

Dar s-au crezut în Domnul

Şi-n măreţul Salvator.



Poate sunt şi lucruri bune

Nu-i tot rău la aparat

Dar mai mult de jumătate

Ce se vede e păcat.



Mai ales în lumea rece

Comuniştii ca ofrandă

Ei au folosit TV-ul

Numai pentru propagandă.



Şi-au fost obligaţi păstorii

Ca să-l ducă-n casa lor

Ca să dea exemplu turmei

Că ei au televizor.



Şi i-au prins pe uşuratici

Că dacă el care-i păstor

Eu de ce să nu am dreptul

Ca să am televizor?



Şi de tot nespuşi de tare

Fraţii repede s-au dus

După apele amare

Şi în casă l-au adus.



Elisei aruncă sare

După cum vedem lucrarea

Peste apele amare

Ca să vindece-adunarea.



Ca şi Moise în vechime

Aruncăm în apă băţul

Ca să vindecăm pe fraţii

Care urmăresc dezmăţul.



Unii poate-or înţelege

Alţii se vor amuza

Şi vor zice: da, se poate

Însă ei se vor scuza.



Noi vă zicem mii de scuze

Dar să nu rămâneţi jos

Nimeni să nu vă despartă

De iubirea lui Cristos.



Nici un fel de-amărăciune

Nici o formă de sub soare

Nimeni să nu vă despartă

Nici icoana vorbitoare.



Poate că va fi iertare

Fiindcă mila biruieşte

Însă idolul cel mare

Multă lume amăgeşte.



De fapt nu e aparatul

Vinovat de toate cele

El e doar canalizarea

Pentru diferite rele.



Vinovatul curios

El se-ncarcă cu păcate

Că se uită la programe

De la duhuri necurate.



Şi te miri vai cum se poate

Să se uite chiar şi fraţii

Cum dansează şi cum cântă

Pe ecran destrăbălaţii.



Pune-ţi întrebarea, frate

Nu gândeşti că e greşeală

Să admiri la nesfârşite

Murdăria infernală ?



Văzătorii şi proorocii

Care stau pe zid de strajă

Unii au căzut în cursă

Fermecaţi de-această vrajă.



E adevărat că iadul

E cu sfinţii în război

Şi-n aceste vremuri grele

Cad atâţia dintre noi.



Sigur, sunt şi alte rele

Chiar de n-ai televizor

Iadul duce mare luptă

Cu al Domnului popor.



De aceea, fraţi în Domnul

Daţi de veste în popor

Că nu e bine să se uite

Sfinţii la televizor.



De ce roşcove amare

Când al nostru Tată Sfânt

Are pâine şi bucate

Pentru toţi de pe pământ.



Numai cel fără de minte

Schimbă aurul pe zgură

Cei cuminţi rămân cu Domnul

Şi trăiesc lângă Scriptură.



Ai dreptate, vei răspunde

Cu Scriptura fiecare

Vin la oameni să le spună

Cu a lor interpretare.



Nu lua nici o bobiţă

De gândeşti că e neghină

Te întreabă ce-ai în tine

Întuneric sau lumină.



Ia un carneţel şi scrie

Câte ceasuri ai pierdut

Cu privirea aţintită

La faimosul Belzebul.



Inima ţi-o împietreşte

Ca şi stânca din granit

E îngrozitor să cadă

De la har un mântuit.



Alexandru Căldăraru

A sărit ca şi un leu

Ca să sfâşie pe Pavel

Pe omul lui Dumnezeu.



Adevărul deranjează

Însă trebuie să-l spui

Să cunoască tot poporul

Care este starea lui.



Mii de căldărari să urle

Nu ne îngrozim de lei

Dumnezeul nost' cel mare

E mai tare decât ei.



Spuneţi fraţilor să ştie

Ce e bine, ce e rău

Ce ne spune vocea lumii

Şi ce spune Dumnezeu.

-Amin-