Poezie Da-mi chinuri

Da-mi chinuri cand din gura iti cer sa nu imi dai,

Si lasa-ma sa tremur cand fug de suferinta,

Ca nu-i sub soare taina in care sa nu ai,

O usa de scapare si-o clipa de cainta.



Da-mi lacrimi cand rusinea ma arde ca un foc,

Si sarcina cand pofta prea lesne ma doboara,

Ca nu-i pe lumea asta o cruce cu noroc,

Si-un jug sub care singur sa tragi fara sa doara.



Da-mi lipsuri cand mi-e teama de foame c-am sa mor,

Si pune-ma in zdrente sa-Ti cant cu bucurie,

Ca nu-i in alta parte mai sigur viitor

Decat acolo unde a fost si saracie.



Da-mi griji cand mi-e prea bine la fiecare pas,

Si rasul ma inalta pe treptele trufiei,

Ca nu-i sub cer un scaun pe care au ramas,

Cati au trecut pe-aicea spre Tarmul Vesniciei.



Da-mi tot ce stii ca doare si eu nu Ti-am cerut,

Sa vezi cat pot da astazi, sa-mi mistui constiinta,

Si-apoi pe totdeauna sa-mi dai al Tau sarut,

Ce face cat tot raiul, cat toata pocainta!