Poezie Trecea, Domnul...

Trecea, Domnul...



Trecea, Domnul cu ucenicii

Prin lanurile coapte de grâu,

Şi-n jurul Său, toţi neamicii

Abia-şi ţineau mânia-n frâu.



-Dar oare, ce se întâmplase,

De toţi fierbeau şi se-agitau ?

- Ei, rupsese spice şi frecase,

Şi boabele de grâu, mâncau.



Şi ei pe Domnul La-ntrebat:

- Vezi, de ce fac ce-i interzis

Ai Tăi discipoli, şi-au lucrat,

Călcând Sabatul, cum e scris?



Căci după ei şi-a lor gândire

Ei făcuseră, o dublă lucrare,

Si seceraseră şi vânturaseră,

Grâul frecat pentru mâncare.



Cu glasul blând le-a povestit

Acea-ntâmplare din vechime,

Când oamenii, au flămânzit

Fiind cu David, de-al susţine.



Cum pâinile, ce doar preoţii

Prin lege dreptu-aveau la ele,

Ei le-u luat, mâncând cu toţii

Dar n-au fost făcători de rele.



Aidoma acum şi ucenicii Săi

Aveau dreptul, de-a mânca,

Chiar dacă-acei pârâtori răi,

Spuneau că Sabatu-ar călca.



Căci Fiul Omului Domn este

Chir al Sabatului prea-sfânt,

Şi prin prezenţa Sa pluteşte

Mult har şi milă, pe pământ.



Flavius Laurian Duverna

30 ianuarie 2009