Poezie Rugăciunea pompierului

Când de nobila datorie sunt chemat

Oriunde o flacără s-a întremat

Dă-mi Doamne acea putere

Să salvez oameni de la pierire şi durere .





Ajută-mă un mic copil să-mbrăţişez

De oroarea flăcărilor să-l salvez

Şi pe bătrîni ca pe ai mei părinţi

Să-i scap de ale flăcărilor dinţi .





Nu aştept vorbe bune sau vreun dar

Ci-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru acest har

Că sunt privit ca şi un înger păzitor

Un sentiment deosebit ce-mi dă fiori .





Şi totuşi, sunt un simplu muritor

Riscându-mi viaţa pentru o mână de ajutor

Asta îmi umple inima de mulţumire

Că am fost brav şi-am împlinit a mea menire .