Poezie Pretuire

Doar cel ce sufere de sete

Incendiat de-un soare arzator

Rapus de-a mrejelor bolete

Stie sa pretuiasca un izvor



Nu stie cum sa dea valoare paini

Decit acel de foame chinuit

Ce-i stins si-n tremurul de maini

Isi spune abandonul biruit.



Doar cei epuizati,cei storsi de vlaga

Cu trupul lor de truda istovit

Sint cei ce ar putea sa inteleaga

De ce odihna este de dorit.



Acestea toate poate iti sint straine

Dar cind in disperare te scufunzi

Vei auzi un glas chemind vino la mine!

Cum ai putea atunci sa nu-l auzi

Cum ai putea atunci sa nu-i raspunzi.



Flaminzi si insetati si fara tihna

Infricosati si chinuiti ingrozitor

Se va-auzi chemind veniti la mine

Veniti la cel ce da odihna

La cel ce e si paine si izvor.



Iti multumim isuse de chemare

Si ca ne-ai invatat sa te-ascultam

Tu dai raspuns la orce intrebare

Iti multumim ca-n orce-mprejurare

Ne esti in toate totul si-n deajuns.



Amin 30/01/2009