Poezie SURSELE BUCURIEI

SURSELE BUCURIEI



Sursa bucuriei noastre nu e-n aurul din lume

Ci-n Isus Mântuitorul ce-a venit să ne îndrume

El a pus în noi speranţa ce nu poate să apună

Ci ţinteşte spre meleagul unde vom primi cunună.



Sursa bucuriei noastre nu-i un cont financiar

Ce-i egal în cantitate cu-al unui milionar

Ci e sfânta legătură ce ne leagă de Hristos

Şi de sfinţii ce-s cu El şi de neamul credincios.



Nu ne fericeşte faima ce-am putea s-o dobândim

Prin succesele-obţinute acolo unde muncim

Doar în duhul de slujire ne găsim noi împlinirea

Căci atunci putem învinge şi ispita şi mâhnirea.



Bucuria e deplină, nu-i ştirbită de furtună

Nici de valul cel netrebnic dat de lumea cea nebună

Conjuncturile vieţii nu-s în stare să răpească

Satisfacţia din suflet, dorul de Ţara cerească.



Ne găsim plăcerea-n Harul revărsat din abundenţă,

Ne urmăm Mântuitorul dedicaţi, cu consecvenţă

Chiar poverile vieţii le purtăm cu bucurie

Doar aşa vom dovedi că avem credinţă vie.



Altă sursă-i părtăşia ce-o avem în sanctuar

Cu acei de-acelaşi crez, ce privesc spre-celaşi Far

Sufletele cânt-acolo şi se bucură fierbinte

Pentru mana cea cerească ce o dă bunul Părinte



Când al întristării val vine tihna să ne fure

Sau când oameni nemiloşi ne dau atitudini dure

Ne proşternem pe genunchi, apelăm la Trinitate

Şi din nou găsim odihnă, pace şi seninătate



Iar când vine tulburarea inima s-o-ndurereze

Când ea nu mai e în stare să se roage, să vegheze

Ne gândim la o cântare şi o intonăm în gând

Şi iar Îl simţim aproape pe Cel ce-i Păstorul blând.



Pavel, Sila – ştim cu toţi – au fost duşi în închisoare

Dar nu s-au lăsat răpuşi de starea de disperare

Ei erau legaţi în lanţuri dar ’nălţau imnuri de slavă

Cu acestea poţi fi calm chiar când eşti într-o epavă.



Sursa bucuriei noastre nu-i o mare avuţie

Ci e faptul c-avem dreptul la cereasca-mpărăţie

Dacă lumea n-o-nţelege e că n-a gustat dulceaţa

Unei hotărâri supreme ce poate schimba viaţa.



Zilnic mergem la izvorul ce nu seacă niciodată

De acolo curge-ntruna bucurie-adevărată

E izvorul mântuirii. O, ce apă cristalină

Stâmpără lăuntrul dornic de o linişte deplină.



Bucuria-i o comoară; vom lua-o şi în Cer

În acel mediu curat unde totul e prosper

Este crezul ferm şi sacru ce ne face fericiţi

De-l păstrăm cu drag în inimi deveni-vom neclintiţi.



9 Aprilie, 2007