Poezie DISCERNĂMÂNT

Motto:



Decât cu suflet mort să trăieşti în viaţă

Mai bine să alegi ca trupul mort să fie,

Sufletu-ţi salvat în Cartea Cea Măreaţă

Va fi veşnic liber şi în armonie.





Un suflet împuşcat într-un trup mergând

Prin raze de lună o viaţă străbătând;

Privirea-i îndurerată, lumina sa păleşte,

Cum aurul furat plânge şi rugineşte.



Dintr-o zidire antică se-nsufleţeau portrete

Renaşteri îngropate dar susţinute pe-un perete,

Vedeai o ramă veche şi nu gustai pictura

De te-ai fi apropiat, ţi-ai fi văzut figura.



Neobositul trup cutreiera prin vremea apuselor domnii,

Unde domnea ca rege, dar mort între cei vii,

Coloane de lacrimi din timpuri clădit-au nefiinţa

În care-i prins trupul chemându-şi pocăinţa.



În nopţile geroase, pustiite în flăcări de căinţă

Pribeag trupul străbate prezentul trecutului de juruinţă...

Unde îi este sufletul ce singur l-a înstrăinat?

A devenit un solitar în cuget devastat.



Ce ape împrejmuiesc muzeul de personaje de pământ!

Te afli şi tu printre ele, te-ai înecat din jurământ!

Deşi întârziatul cuget nu a salvat trupul murind,

El a-nălţat sufletul mort şi peste trup împărăţind.