Poezie LA TINE DOAMNE…

Eşti tot ce am,

la Tine Doamne

toate ideile adun

să înţeleg viaţă şi moarte,

să nu ajung un mic nebun,

care le ştie el pe toate;

eşti tot ce am,

la Tine Doamne

lacrimi în glob colecţionez

văzute doar de Tine, poate,

mă vor ruga să evadez...

se dă o filă dintr-o carte,

iar eu înaintez...

eşti tot ce am,

la Tine Doamne

ridic şi frământări şi basme,

când mierea este o amară

şi focul rază boreală,

Te regăsesc să mă înalţi

mai sus de brazii din Carpaţi;

şi cald are să-mi fie,

peste lacrimi uscate

aşez o poezie şi picturi abstracte;

eşti tot ce am,

la Tine Doamne

îmi văd Sfârşitul şi Începutul,

când nu întrezăresc trecutul

mi-arăţi o lume viitoare

să-mi uit durerea cântătoare...

să mă unesc în Univers

între lumini ascunse-n vers

la Tine Doamne poposesc;

eşti tot ce am,

ce am primit...

un plus şi minus Infinit,

un Început şi un Sfârşit...