Poezie SUNT(UN) DATORNIC

SUNT (UN) DATORNIC...



Sunt datornic, O, Părinte

Pentru tot ce-mi faci şi-mi spui

Nu pot exprima-n cuvinte

Bucuria mea fierbinte

Că m-ajuţi spre Cer să sui



Ţi-ai dat Fiul pentru mine

Să devin un fiu al Tău

M-ai scăpat şi de ruşine

Şi de Lucifer ce vine

Să aducă numai rău.



O, ce jertfă! Ce preţ mare

Ai plătit în locul meu

Să îmi dai eliberare

Din păcat şi nepăsare,

Să mă scapi de chinul greu.



Tu ai rupt lanţul robiei

Smulgându-mă din neant

Mi-ai dat straiul bucuriei

Mi-ai dat dorul veşniciei,

Dor sublim şi penetrant.



Azi când numai amintirea

Mă mai leagă de trecut

Uneori mă-nvinge firea

Tu mă ierţi, Tu eşti iubirea

Sfatul Tău e-aşa plăcut!



Vin cu-a mea recunoştinţă

Zilnic să Te proslăvesc

Că m-ajuţi în neputinţă

Şi-ntăreşti a mea fiinţă

Să înving gândul lumesc.



Tu-mi dai aer şi lumină

Toate de la Tine vin

Iar atunci când sunt de vină

Tu mă cerţi cu voce lină

Graiul Tău îmi dă alin.



Tot ce-mi dai e fără plată

Şi de fapt cum aş putea

Să-Ţi dau bani pentru răsplată?

Tu vrei fiinţa mea predată

Doar în Harul Tău să stea.



Bine ştiu: Îţi sunt dator

Dar ce Har! Ce bucurie!

M-ai făcut moştenitor

Veşnic Îţi voi da onor

Numai Ţie...numai Ţie!



N-am cuvinte să exprim

Mulţumirea mea adâncă

Pentru darul Tău sublim

Pentru gestul Tău divin

Că m-ai aşezat pe Stâncă.



1 Aprilie, 2007