Poezie UN FIR ROS STRABATE BOLTA...

UN FIR ROŞU...



Un fir roş străbate bolta către zarea cea albastră,

Care-anunţă că-n curând, zorii sunt, de partea noastră.

Strigă voci de pretutindeni, strigă tare şi-n surdină,

Cum că mult Iubitul Mire poate-oricând de-acum să vină.



Un fir roş străbate cerul împânzind şi nori şi ceaţă,

Anunţând cu vehemenţă că-n curând e dimineaţă.

Unii strigă şi la radio, răguşind la microfoane,

Prevestind că Domnul vine, să răpească, milioane.



Poate-ţi va pleca copilul, ori iubita ta soţie,

Ori o rudă, vreun prieten care-ţi povesteau şi ţie,

Că e rău să ţii la firea ce dorea cu precădere,

Să se-ncreadă doar în lucrul, ce-l avea, doar prin vedere.



Nu aş vrea să te-ngrozesc dar privind în jur dezmăţul,

Dă-ţi viaţa lui Isus să nu-ţi plece...numai, soţul!

Să nu plece-atunci doar mama, ori o noră credinciosă,

Iar pe tine să te lase c-ai fost rea, religioasă!



E posibil, la Răpire, foarte mulţi să se-ngrozească,

Din aceia ce ziceau că e timp să se căiască.

Tu te roagă şi priveşte la Fiinţa cea eternă,

Până tot pe mapamond o să cadă jos în bernă.



Nu e mult şi iată-L vine! Paşii Lui se-aud prin spaţii,

Ca să vezi că iarăşi vine, nu ghici prin constelaţii!

Tu citeşte-al Său Cuvânt privind lumea mondială,

Şi-ai să vezi cum se-mplineşte, măturând orice-ndoială.



Sunt puţini acei ce-aşteaptă şi Te strigă, Sfinte Ava,

Dar noi suntem din aceia ce-Ţi dorim mărirea, slava.

Iar acum, noi ne proşternem, înaintea Feţei Tale,

Şi strigăm: Isuse, vino! Te-aşteptăm, cu osanale.

Amin.