Poezie Dragostea cea Ne-nţeleasă

Dragostea cea Ne-nţeleasă



Dragostea cea ne-nţeleasă

După prima mare-amăgire,

A umplut lumile de groază

Prin cea mai tainică uimire.



Nu reuşeau ca să priceapă

Cum pentru singurul păcat,

Al lui Adam avea să moară

Singurul Său Fiu nevinovat.



Au trebuit ca multe veacuri

Să treacă-n şir ca să se ştie,

Ce-nsemnează jertfa crucii

Pentru-o întreagă veşnicie.



Să vadă în taina întrupării

Mijlocul singur de salvare,

Peste prăpastia cea-ntinsă

De Lucifer, prin răsculare.



Şi să-nţeleagă că tot cerul

L-a eclipsat marea-I golire,

Când El l-a părăsit un timp

Din dragoste întru jertfire.



Şi să constate, că-n sfârşit

La Golgota lupta cea mare,

S-a terminat când umilinţa

În moarte-a fost biruitoare



Flavius Laurian Duverna

29 martie 2007