Poezie Iubirea e darul prea mare...

Iubirea e darul prea mare...



Iubirea e darul prea mare

Un atribut sublim, feeric,

Pentru o lume în pierzare

Legată-n lanţul Luciferic.



Ea S-a născut din veşnicii

Şi veacuri multe au trecut,

Pân-să se-arate în raze vii

Să caute ce-a fost pierdut.



Din taina ascunsă, s-a ivit

Mijlocul practic de salvare,

Şi-acel ce crede-i mântuit,

În jertfa sfântă salvatoare.



Şi-acele lumi nenumărate

Prin vestea bună a jertfirii,

Privind, au fost stupefiate

De prea înjosirile... Iubirii.



Au înţeles, doar la Calvar

Puterea cea miraculoasă,

De-a întregi prin jertfa iar,

O veşnică, singură Casă.



Ca o pecete neschimbată

Din jar aprins Ea izvorând,

Rămâne-o flacără-nălţată

Spre alte sfere, luminand.



Flavius Laurian Duverna

30 martie 2007