Poezie O, Iubire!...

O, Iubire!...



O, Iubire sfântă, minunată,

Cu-al Tău tezaur nesfârşit,

Tu ai fost piatra-ndepărtată

Şi de constructori lepădată,

De cei ce nu Te-au preţuit!



Tu ai fost scumpă şi aleasă

Ca să cladeşti spre bucurie,

Din pietre vii, o nouă casă

Cu neamuri, multe la masă,

Un Templu pentru veşnicie!



Să-Ţi fim în sângele jertfirii

Popor al Tău, în legământ,

Având idealul desăvârşirii

Sub pecetea sfânt-a iubirii,

Şi-al ascultării, prin Cuvânt.



Căci Tu, Iubire ai dat totul

Şi cer şi slava-n preamărire,

Şi viaţa-Ţi, a fost antidotul,

Să-şi potă omul afla rostul,

În cea mai sfântă mântuire!



În planul sfânt, ai acceptat

Ca să Ţi-o dai, şi iar s-o iei,

Când pe Calvar, crucificat

Prin jertfă Te-ai manifestat,

Ţi-ai pus puterea dragostei!



La ce-ai decis, din veşnicie

N-a fost nimic de-adăugat,

O, Iubire sfântă, în măreţie

Tu-ai strălucit spre bucurie,

Prin împlinire, ne-ai salvat!



Flavius Laurian Duverna

30 martie 2007