Poezie Iubire, ce-ai venit de sus!

Iubire, ce-ai venit de sus!



Iubire, ce-ai venit de sus

Pe lemnul crucii-n umilinţă,

Tu pacea scumpă ai adus

Purtându-ne, în suferinţă!



Prin planul cel de mântuire

Tu-ai părăsit Tronul Divin,

Şi-ai dovedit că eşti Iubire,

Jertfindu-Te în mod deplin!



Şi când la al gurii mormânt

Cu piatră-ai fost acoperită,

Ne-ai arătat că din pământ

Poţi să Te scoli, nebiruită!



Şi-ai arătat că eşti mai tare

Ca moartea şi-a ei locuinţă,

Şi-asemeni faclei arzătoare

Ai străluminat prin biruinţă!



Ai traversat atâtea veacuri

Cu vestea bună a-mpăcării,

Sfărmând şi suliţe, şi arcuri

Ce stau pe calea răzbunării!



Şi de la mare... l-altă mare,

Până la margini de pământ,

Tu pacea veşnică sub soare

Ai întărit cu-al Tău Cuvânt!



Flavius Laurian Duverna

30 martie 2007