Poezie Numai iubirea stie...

Numai iubirea stie ce grai are suspinul,

Câte dureri tacute închide-n el crestinul;

Ce taine strânge-n lacrimi obrazul de matasa,

Ce umbre-ascunde-un zâmbet si-o fata luminoasa.



Numai iubirea stie, dar tace si nu spune,

Ce pret e-ntr-o privire si-n lacrimi ce minune

Nici clopotul din turla nu zice tot ce stie,

Doar bate când a jale si când a bucurie.



Numai iubirea poarta un farmec in desaga,

Un leac si-o mângâiere pentru durerea-ntreaga,

In ranile zvâcnite, târâte prin tarâna,

Tot toarce fir de soare in straiele de zâna.



Numai iubirea-mparte cu altii pâinea-n sapte

Si da voios camasa si haina de pe spate

Iar când dusmanul zace ranit si plin de sânge,

Iubirea il ajuta si sta cu el si plânge.



Numai iubirea umple o inima cu pace,

Numai iubirea leaga ce nu se mai desface

Si-i scris in Sfânta Carte ca-n veci ramâne tare

Iubirea ce izvorul în Dumnezeu îl are.