Poezie VA TEMETI DE URIASI?

VĂ TEMEŢI DE URIAŞI?



Plină e preasfânta Carte

De învăţături sublime

De le aplicăm în viaţă

Vom trăi la înălţime

Vom atinge culmi de trai

Ce ne-asigură accesul

În Ţinutul Frumuseţii

Unde e străin decesul.



Pilde, fapte, întâmplări

Şi poveţele divine

Toate ne dau îndrumare

Să trăim cum se cuvine

Cine a gustat din ele

Se-alipeşte de Hristos

Numai El poate să spele

Tot trecutul păcătos.



Privim azi la o-ntâmplare

Cu un cunoscut erou

Sper să dea la fiecare

Un reconfortant ecou

Vom vedea cum sfântul Tată

Lucrează prin robii Săi

Când aceştia cred puternic

Şi parcurg sfintele căi.



Era vreme de război

Iar oştirea filisteană

Era bine pregătită

Avea arme, avea hrană

"Vom învinge pe evrei"

Zise comandantul lor

"Va fi jale şi durere,

În casele tuturor."



Împărat pe vremea-aceea

Era Saul – ’nalt, frumos

Cât priveşte caracterul

Vom vedea c-a fost fricos

Despre Goliat – gigantul

El zicea: "E mult prea tare

Nu mă angajez în luptă

Să-l înving nu sunt în stare."



Toţi cunoaştem din Scriptură

(Mai precis din Samuel)

Despre filisteanul care

Avea muşchii de oţel

Era fala ţării lui

Un viteaz inegalabil

Dar era de observat

Chipul lui dezagreabil...



C-o privire încruntată

Răspândea în jur blesteme

Şi rostea în gura mare

Că de nimeni nu se teme

Despre viul Dumnezeu

Ocări multe el rostea

Când mergea către oştire

Fiecare se-ngrozea.



(Asta-i tactica drăcească:

Groaza şi intimidarea

Dac-acestea reuşesc

Sigur vine invadarea!

Lucifer e bun strateg

El ţinteşte pe cei care

Sunt cuprinşi de îndoială,

Biruiţi de-nfricoşare.)



Să-l privim pe uriaş

’Naintând înspre oştire

Toţi ştiau că va urma

O mare nenorocire

"Este timpul să alegeţi"

Zise el poruncitor

"Pe acela dintre voi

Ce-i viteazul luptător,



Pe oricare-l veţi alege,

Oricât de viteaz ar fi

Doar din câteva mişcări

Desigur îl voi strivi

Veţi fii robi în ţara voastră

Şi veţi recunoaşte-apoi

Că sunteţi adunătură

De fricoşi, nu de eroi."



Saul s-a uitat la el

Şi la robusteţea lui

A uitat ce mari isprăvi

Face braţul Tatălui

"Şanse n-am" – îşi zise el

Să-l înving pe Goliat

E viteaz ca nimeni altul

Cu el nu pot să mă bat,



De-am avea-n oştirea noastră

Doi ca el sau poate trei

Mâine neamul filistean

S-ar supune la evrei."

Astfel se gândea-mpăratul

Cucerit de întristare

Când zăriră un flăcău

Ce venea din depărtare...



Era David – toţi ştiau

Avea fraţii în armată

A venit s-aducă pâine

Şi mâncare preparată.

L-a văzut pe Goliat

Şi i-a auzit ocara

A fost tare indignat

Că îi ponegreşte ţara,



Cu glas tare întrebară

"Cine-i necuratul care

Dă lui Dumnezeu ocări

Iar nouă ameninţare?

Se pare că-i o unealtă

Folosită de Satan

Să îşi pună-n aplicare

Un perfid, demonic plan...



Cum de nu-ndrăzneşte nimeni

Să-l înfrunte pe mişel?

Eu sunt pregătit de luptă

Mă va însoţii Acel

Ce-a creat tot Universul

Doar prin vorba gurii Sale

El ne-a destinat s-avem

Biruinţe şi nu jale."



Şi-n duelul ce urmară

A învins cu arma lui

Goliat îşi dase duhul

El n-avea nici un cucui

Chiar şi praştia e armă

Când te-ncrezi în Creator

Cea mai mică pietricică

Dă efect devastator...



Şi s-a dus îndată vestea

Despre biruinţa mare

Şi-au avut în ţară pace,

Bucurie, sărbătoare

Şi de-atunci şi până azi

Episodu-i pomenit

De acei ce au credinţă

Şi un trai neprihănit.



******

De la fapta cunoscută

Multe secole-au trecut

Dar noi, astăzi, ne mirăm

Cum David s-a încrezut

Că-n terenul pentru luptă

Va ieşi învingător

În duelul cu-n gigant

Arogant, defăimător.



El era lipsit de forţa

Ce o are un atlet

Dar avea în el credinţa

Ce o are un profet

Fără ea un slujitor

E ca paiul dus de vânt

Are-n minte numai jale

Şi dezastru şi mormânt,



Fără ea nu e posibil

Să învingi în încercare

Căci atunci duşmanul poate

Pune-n suflet ezitare

David nu avea în minte

Nici eşecul, nici mormântul

Şi de-aceea- n bătălie

Nu i s-a micit avântul...



El avea-n vedere Braţul

Ce a despicat o mare

Ca să treacă pe acolo

Un popor – cu mic cu mare

El n-a măsurat duşmanul

C-o măsură omenească

Ci cu marea-ncredinţare

Că poate să biruiască,



Nu şi-a comparat puterea

Cu-a lui Goliat tărie

(Şi cum bine ştim cu toţi

N-a făcut militărie)

Dar ştia bine un lucru:

Bătălia-i câştigată

Când o dai bunului Tată,

Când speranţa nu e moartă...



El şi-a zis: "Nu scap prilejul

Să-l înfrunt pe inamic

Ce dacă-i atât de mare

Şi eu sunt atât de mic!

Astăzi toţi de-aici vedea-vor

O lucrare, o minune

Domnul oştilor cereşti

Azi mi-a dat o misiune."



El avea experienţe

Frumoase cu Dumnezeu

Cunoştea ferocitatea

Ce vine din urs, din leu

Dar avea în Domnul slavei

Totdeauna ajutor

El e pavăză şi scut,

E în veci Ocrotitor...



Când privim cât e de mare

Inamicul furios

Deviem privirea noastră

De la Har, de la Hristos,

Ni se pare că duşmanul

Este tare, invincibil

Dar uităm că pentru Tatăl

Totul...totul e posibil.



********

Şi-n viaţa ta creştine

Vine câte-un uriaş

Nu vine cu gând de pace

Ci cu-n duh de ucigaş

Poate e îngrijorarea

Sau dubiul, sau gândul rău

Orice-ar fi să ştii un lucru

Vrea să te arunce-n hău...



Poate e nesiguranţa

Sau teama de uriaşi

Poate unii dintre prieteni

Devenit-au nişte laşi

Uriaşii – ia aminte-

Tremură când tu te rogi

Toţi devin nişte pitici,

Toţi devin nişte ologi.



Chiar leul care răcneşte

Devine un şoricel

În prezenţa unui Domn

Ce-l numim Emanuel

La cuvântul Lui solemn

Furtuna se potoleşte

Nu te lasă la strâmtoare

Cel ce veşnic te iubeşte.



Filisteanul care vine

Să-ţi producă numai jaf

Când aude de Iehova

Fuge într-un nor de praf

Şi-ajungând în locul negru

Unde-i Lucifer şi-ai lui

Se grăbeşte să le spună

De isprava Tatălui.



Iar de va veni la tine

Beelzebul cu gându-i negru

Aminteşte-ţi cine eşti:

Temerar cu simţ integru

Nu te teme de săgeţi

Fii convins de la-nceput

Că în urma bătăliei

Toate vor fi doar rebut.



Poate-o patimă ascunsă

Te subjugă ne-ncetat

Şi ţi-e greu s-o cucereşti

Dar de Cer te-a-nstrăinat

Şi ea poate fi învinsă

Chiar dac-a ajuns gigant

N-o lăsa să te distrugă,

Să te ducă în neant.



Ai nevoie de-o credinţă

Ce-i mai mare ca oştirea

Una care-ntotdeauna

Ştie să-nfrâneze firea

Lupta ta, triumful tău

Tatălui îi aparţin

Ale Lui braţe-ncercate

Te-ntăresc şi te susţin.



******



Ce-nvăţăm din episodul

Ce-i descris în Samuel?:

Că duşmanul colosal

Devine un mititel

Atunci când ne însoţeşte

Un Viteaz cum altul nu-i

Când întreaga strategie

E a Lui, numai a Lui,



El ne dă ce-i necesar

Ca să depăşim urgia

Doar la El este izvorul

Ce renaşte energia

Şi prin foc de-ar fi să mergem

Cu El vom simţi răcoare

Suflul Lui dă-nviorare

Chiar în groaznica dogoare.



Vă temeţi de uriaşi?

Nu aveţi nici un motiv

E de partea voastră-ntruna

Un Părinte milostiv

Angajaţi-vă plenar

Să luptaţi lupta cea bună

Să puteţi primi răsplată,

Să puteţi primi cunună.



George Cornici/Martie, 2007