Poezie Vocea din gradina de sus

Eu sunt rodul Tău Isus

Şi m-am născut atuncea sus

Când Tu strigai de ei batjocorit

„O Tată de ce m-ai părăsit"

E-atât de dulce vocea Ta

Şi câtă îndurare e în ea

Când el spunea: „hai

dă-Te-acuma jos"

Tu îmi ziceai:

„vei fi cu mine-n rai

căci sunt Cristos"

Inima mea atunci a tresărit,

Şi am simţit că azi Te-am întâlnit.

Mi-a fost dor de Tine Părinte

Să-Ţi aud glasul printre plante,

Căci mii de ani ne-au despărţit

Din vina mea dar Tu n-ai cumpenit

Să te cobori chiar în Grădină

Cu iubire să mă scapi de vină.

Când eu spuneam că nu cu voia mea

Ci ea mă-mpinse, chiar ea, consoarta Eva

Nu-nţelegeam că vina Ţie ţi-o puneam

„Fie, dac-aşa spui, să facem ce se cuvine",

Ai acceptat să-mi dai dreptate chiar mie

Şi Te-ai pocăit, de-al meu păcat înfăptuit;

Şi deşi din măr Tu n-ai muşcat

I-ai zis „Iată-mă !", şi ne-ai apărat.

„Eu sunt Tată cel ce n-ascultat,

Nu-i el nici ea cei ce-au muşcat"

Ş-ai zis „iartă-i că ei nu ştiu ce fac"!

Dar astăzi, în sfârşit eu am aflat

Căci Tu mi-ai dat din pomul celălalt

Acuma ştiu şi nu mai pot Isus

Să merg cu cei ce Te-au străpuns;

Ci merg cu Tine Cel ce ai iubit mult

Şi mă bucur astăzi cu acei ce-aud

Glasul Tău privind sus către aştri

Când spui spre deosebire de mulţi alţii

„Iubiţi dar pe vrăşmaşii voştrii..."





„Deci,fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu" 1Corinteni 10 ,31