Poezie Ucenic al iubirii

M-ai chemat pe nume să Te oglindesc

Şi să-nvăţ la şcoala cu program divin.

În ceaslovul crucii să mă adâncesc

Şi să capăt premiul cu etern destin.



În această şcoală sufletul se-adapă

Din abecedarul dragostei de sus.

Ecuaţii vaste, dictumuri dezgroapă,

Roi de revelaţii, taine din Isus.



Iar Învăţătorul, îmbrăcat cu Har,

Este Duhul Sfânt, dascăl eminent,

Cel ce vrea să toarne în uman pahar

Din izvorul viu, râu omnipotent.



Pe acel ce vine şi se înrolează,

Tatăl îl înjugă la cerescul plug.

Sfânta Lui putere îl înflăcărează

Jar îi pune-n suflet, manducat în jug.



Duhul îl căleşte, dar îl şi dezmiardă

Cu de-ajunsul foc al prezenţei Lui.

Păcătosu-l vrea pentru cer să ardă

Vrednic ucenic al Cuvântului.



În acestă şcoală, cu destoinicie,

Mă silesc, Isuse, zilnic a urma!

Despărţit de lume şi nimicnicie

Spun convins: "prezent" la chemarea Ta.



Dă-mi ogoare, lunci, nedesţelenite

Bolovanii reci vreau să-i îmblânzesc!

Semănând sămânţa, roduri însutite

Să aduc spre slava Tatălui ceresc.



M-ai chemat pe nume, înflorind voinţa,

Şi turnând în ea seva împlinirii.

Iată-mă cu viaţa, zbaterea, peniţa,

Ucenic al jertfei, păcii şi iubirii!





Nicholas Dinu

26.03.2007